Lupta NS

Basarabia: Legea care prevede CASTRAREA CHIMICĂ a PEDOFILILOR va intra în vigoare la 1 iulie, a decis Parlamentul

2012-03-06T17:55:00.000+02:00

Deputații au votat în lectură finală un proiect de lege care prevede castrarea chimică a pedofililor. Legea va intra în vigoare la 1 iulie curent. În cadrul discuțiilor unii deputați au pledat pentru castrarea chirurgicală, spunând că cea chimică este o sancțiunea prea uşoară, transmite Info-Prim Neo.

Autorul proiectului, deputatul Partidului Liberal Valeriu Munteanu, a declarat că numărul infracțiunilor sexuale împotriva minorilor creşte din an în an, iar Codul Penal conține pedepse prea blânde, cele mai multe dosare pe acest segment fiind clasate. În ultimii 5 ani, 15 persoane au fost atrase la răspundere penală în mod repetat.

„Cu regret, Republica Moldova a devenit o atracţie turistică mai deosebită pentru pedofilii din statele europene şi SUA. Copiii noştri devin ţinte accesibile poftelor morbide ale acestor monştri transnaţionali. Cu siguranţa, adoptarea acestui proiect de lege va descuraja şi va ţine departe de Republica Moldova aceşti subiecţi ai infracţionalităţii sexuale”, a menționat autorul.

Potrivit liberal-democratului, Ghenadie Ciobanu, castrarea chimică se face doar pentru perioada cât infractorul se află după gratii, iar după ce revine în societate tratamentul nu-şi mai are efectul. „Proiectul este neplin. Eu sunt pentru, dar propun o înăsprire a sancțiunilor pentru crimele cu tentă sexuală”, a spus deputatul.

„Există numai castrare chimică? Haideți să venim cu alte metode pentru a ne asigura că aceste crime vor fi penalizate real”, a propus spicherul Marian Lupu.

Castrarea chimică constă în administrarea unui medicament special, tratament care are ca finalitate inhibarea dorinţelor sexuale. Castrarea chimică se execută, la decizia instanţei de judecată, de către instituţiile medicale în comun cu instituţiile penitenciare.

Deși pretind să li se respecte peste tot în lume „drepturile religioase și comunitare”, evreii cer constant cenzurarea religiei creștine pe motiv că ar avea pasaje antisemite: a venit rândul Islandei

2012-03-04T22:03:00.006+02:00

Citiți și Cenzura slujbelor ortodoxe epurate de textele "antisemite"

Actualizare: Páll Magnusson, directorul Radioului Național Islandez, a refuzat să răspundă pozitiv pretențiilor evreilor de cenzurare a Imnurilor scrise de Hallgrímur Pétursson cu 350 de ani în urmă.

Rabinul Abraham Cooper, „decan asociat” la Centrul Simon Wiesenthal din Los Angeles, a expediat o scrisoare adresată directorului Radioului Național Islandez (Icelandic National Broadcasting Service), pretinzând ca acesta să oprească imediat radiodifuzarea „Imnurilor Patimilor” scrise de Hallgrímur Pétursson (1614-1674), aşa cum au fost difuzate acestea, de Paşti, vreme de zeci de ani.

În scrisoare, care este publicată pe site-ul lui Vilhjálmur Örn Vilhjálmsson (arheolog evreu), Cooper pretinde că ar fi îngrozit de tonul anti-semit care s-ar afla în respectivele imnuri religioase creștine.

Rabinul Abraham Cooper a inclus în scrisoare „exemple” din textul „Imnurilor Patimilor”, pe care le folosește pentru a-și susține pretențiile de cenzurare a acestora.

Páll Magnusson, directorul Icelandic National Broadcasting Service nu a putut fi contactat pentru comentarii.

Vă reamintim că Patriarhia Română a dat deja curs unei cereri similare din partea cercurilor internaționale evreiești, cenzurând 13 strofe din „Prohodul Domnului”.
De câțiva ani de zile, nu există un post al Paștelui creștin în care evreii să nu încerce tulburarea creștinilor. Vezi câteva exemple recente: O nouă descoperire arheologică ar putea zgudui din temelii creștinismul: ”Iisus n-a înviat”, Evanghelia lui Barabas - manuscrisul care poate zgudui din temelii lumea crestina

Din Ucraina „vecină și prietenă”: Caterisiţi și acuzați se spionaj pentru că au slujit în română

2012-03-04T13:18:00.000+02:00

Statul ucrainean i-a acuzat pe preoţii români de spionaj pentru simplul fapt că folosesc limba maternă în timpul slujbelor, iar locuinţele şi bisericile în care slujesc au fost incendiate.

Dincolo de mult-meditizata Serbie, nici situaţia preoţilor şi credincioşilor români din Basarabia şi Bucovina nu este mai bună.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Mitropolia Bucovinei, aflată în componenţa Bisericii Ortodoxe Române (BOR), a fost desfiinţată de autorităţile sovietice, iar în locul ei a rămas o simplă eparhie în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, depinzând de Patriarhia Moscovei.

Întâi ucrainiană, apoi română

Trei judeţe din sudul Basarabiei istorice - Cahul, Ismail şi Bolgrad - au intrat printr-o nedreptate a istoriei în componenţa Ucrainei. În aceste judeţe, Mitropolia Basarabiei a reuşit cu mare greutate să înfiinţeze trei parohii, la Anadol, Frecăţei şi Hagi-Curda.

Preoţii şi credincioşii români din aceste parohii au fost supuşi unor presiuni de neimaginat din partea statului ucrainean, care i-a acuzat de spionaj în favoarea României pentru simplul fapt că folosesc limba română în timpul slujbelor.

În cele trei judeţe există 24 de localităţi în care se vorbeşte şi se studiază în şcoli în limba română şi care au biserici româneşti. În Maramureşul istoric de dincolo de Tisa, ortodoxia moare.

În Bucovina de Nord, ţinut cu peste 140 de parohii ortodoxe româneşti, subordonate canonic, în marea lor majoritate, mitropoliei ucrainene de la Cernăuţi, aflată sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse, preoţii români sunt umiliţi şi terorizaţi.

Ei sunt obligaţi să oficieze ceremoniile ortodoxe române în limba ucraineană, în mediul urban. La sate s-a acordat "concesia" celebrării în două limbi, întâi ucraineană şi apoi română.

"Schismaticul roşu"

Mitropolitul Onufrie al Cernăuţiului, ucrainean de origine, refuză cu obstinaţie cererile clericilor şi asociaţiilor româ neşti din Bucovina de Nord de constituire a unui Vicariat Ortodox Român, motivând, în bătaie de joc, că această dorinţă spirituală ar duce la schisma Bisericii Ucrainene. Ba mai mult, ar veni în întâmpinarea intereselor revizioniste ale României.

"Schismaticul roşu" de la Cernăuţi, după cum l-au poreclit românii, a interzis preoţilor şi enoriaşilor să mai primească veşminte, publicaţii, cărţi religioase şi de cult, materiale pentru biserici sau orice alt sprijin din România, ameninţându-i cu sancţiuni canonice şi administrative.

S-a ajuns până la caterisirea clericilor care apără spiritualitatea ortodoxă românească. Părintele Mihai Ivasiuc, preşedintele Societăţii Creştin-Ortodoxe "Mitropolitul Silvestru Morariu", a fost caterisit de Mitropolitul Onufrie pentru că a îndrăznit să afirme că ortodoxia din Bucovina de Nord trebuie să-şi reia legăturile fireşti cu patria mamă şi a săvârşit slujbele în limba neamului.

În regiunea Odessa, "detaşamente de patrioţi ucrainieni" educate la şcoala panslavistă au dezlănţuit teroarea asupra preoţilor şi enoriaşilor români, recunoscuţi prin voinţă europeană ca aparţinând Mitropoliei Basarabiei.

Locuinţa epitropului Vasile Iordachescu şi biserica părintelui Anatol Cristea din Camisovca, raionul Ismail, au fost incendiate, lăcaşul de cult chiar de două ori, în noiembrie 2003 şi martie 2004. Aşa putem înţelege că Malainita nu este o inovaţie pur sârbească!

În Maramureşul de dincolo de Tisa, ortodoxia moare. Preoţii români sunt umiliţi

de Florian Bichir
http://www.evz.ro/detalii/stiri/caterisiti-pentru-ca-au-slujit-in-romana-969500.html

Află povestea atacului securiştilor la Bâtca Corbului din 1955, spusă de Gavril Vatamaniuc, unul din liderii rezistenţei anticomuniste

2012-03-02T21:58:00.000+02:00

Extras din interviul realizat în urmă cu câţiva ani de către istoricul Alexandru Matei cu Gavril Vatamaniuc, unul din liderii rezistenţei anticomuniste din munţi. În fragmentul prezentat de RL, Vatamaniuc povesteşte pe larg momentul în care a fost încercuit de securişti în pădure şi modul extraordinar în care a scăpat din menghina acestora. "Eroul" din Bucovina a murit joi (povestea sa aici).

Gavril Vatamaniuc: Aşa că în 1955, în ziua de 18 ianuarie 1955, am fost atacaţi de Securitate la Bâtca Corbului, unde aveam bordeiul cu Motrescu. Ne-a pârât un brigadier silvic: Bujinovschi Nicolae din Suceviţa. El umblând după mistreţi, noaptea, ziua, a simţit acolo, a observat ceva. A făcut pândă şi a stabilit. A anuţat Securitate şi a venit noaptea conduşi de el la locurile respective, o companie de securişti, cam 50-60 de securişti, cu câini.

Noi întotdeauna în timpul acesta cât am fost partizani, dacă eram singur, stam până la 12 noaptea de pândă afară. Dimineaţa, în zori zilei, înainte cu un ceas, două de a se face zorile, ieşeam la pândă afară şi ascultam.

Aşa trăiam şi vreau să spun aceasta ca să ştie că în tensiunea în care trăiam şi măsurile de siguranţă pe care le luam. Deoarece ştiam că Securitatea umblă după noi, că are mulţi agenţi, cum am spus de Husarciuc Ion, care i-o dat puşcă, permis de armă şi să ne predea pe noi. Umbla după noi. Şi în aceea zi, eu am făcut, noi, mâncarea. Am mâncat noapte. Şi în zori de zi, inainte de a se face zorile, eu am rămas să mai strâng acolo şi puneam în jăraticul acela, unde a fiert mâncarea, mămăliga, ce am făcut, o oală, de pământ, cu ceai. Motrescu îmi spune: Gavriluţă, ies eu afară, în schimbul întăi, că-i frig. Stau vreo zece minute. Intru înăuntru şi ieşi tu. Aşa facem. N-a trecut zece minute şi Motrescu intră val vârtej, înăuntru. Gavriluţă se aud paşi de la deal. Şi zgomote, ceva suspect.

Dar cum am spus, noi ne descălţam, cu lunile. Şi dezbrăcat, dormeam numai în cămaşă, că era cald în bordei. Dar pantaloni nu-i dam jos de pe noi. Ne-am luat haina pe mine şi automatul în mână şi am ieşit afară. Am ascultat. Într-adevăr, se auzea şi foarte discret fluierături, foarte discrete. Aşa, ca o pasăre numa'. Ţinea legătură, ăştia care vin prin desiş, cu aceea care era pe dreapta lor, un făget. Noi de ce am făcut bordei în marginea desişului? Acolo aveam desişul. Dacă venea auzeam, iar aici aveam făgetul. Dacă venea vedeam. Am intrat repede în bordei şi eu şi el. Şi a luat rucsacul şi cu ceva provizii. Că noi ne pregăteam totdeauna pentru orice eventualitate. Aveam o pregătire de mămăligă şi acolo ceva pus pentru mâncare. Dacă plecam urgent, noi pentru o zi, două, aveam acolo mâncare, până facem rost de mâncare. Am luat rucsacul, am luat toată muniţia automatului şi am luat şi o puşcă Mannlicher, de fabricaţie ungurească şi cartuşele pentru ea, care o aveam acolo... era a mea şi automatul şi puşca.

Şi am ieşit. Am trecut un pârău, pe care nu era apă, era zăpadă, pentru că la 18 ianuarie ninsese. Dar pe feţe, pe fruntea muntele, cum se spune, unde soarele pălea mai bine, se dusese zăpada, se topise. Numai la umbră şi în pâraie era pentru că n-a nins, juma de metru... Aşa cinci, şase centimetri şi acolo s-a topit. Spre acel loc, am fugit şi eu şi Motrescu, numai că Motrescu a luat un pic înaintea mea şi eu am mai stat în urma lui să mă asigur, pe unde vin, să nu mă izbesc de flancul lor.

Că zic că nu am ştiut că suntem încercuiţi, am zis că îi poteră. Că dacă era poteră veneau pieptene aşa. Pieptăna parchetu'. Acu eu am zis în mintea mea şi aşa era. „ Nu poate să fie linia lor la nesfârşit. E din faget, tot parchetul ăsta des până la celălat faget". Pentru că era din alt faget, dar era mai departe la vreo 300 de metri. Aşa că asta l-au luat ei la scotocit. Şi eu ca să nu mă izbesc de linia lor, am luat puţin la dreapta. Motrescu mai la dreapta. Şi eu am stat până m-am orientat şi am şi văzut unul care a venit pe faget, ţinând, cum am spus, legătură cu aceia din desiş. Şi au venit şi ei în potcoavă, un pic aşa în potcoavă, pentru că locul unde era bordeiul a fost precis indicat de Bujinovschi.

Şi ieşea, era uşor de reperat, pentru că lângă bordei, în afară de tot acel desiş, care nu era mai înalt de patru-cinci metri, brădetul, lăstărişul. Şi era un paltin înalt care se vedea de la distanţă. În acel paltin ne urcam noi, când şi când, şi supravegheam împrejurimile. Bujinovschi a dat indicaţi lângă paltin „la câţiva metri bordeiul lor". De aceea ei au băgat o grupă, o rămas cercul împrejur şi o grupă a băgat la noi. „La paltin, că acolo îi bordeiul". Când a fost, cam la o sută de metri de paltin, a început să tragă, grozav. Pârăiau automatele prin desiş în faţa lor. Eu înainte de a începe a trage, mi-am dat drumul în pârăuţ acela în zăpadă, care nu era apă. A mers un pic pe pârău şi am făcut-o în coastă spre fruntea aceea goală să îmi pierd urma.

Ei nu m-au văzut. Ăştia din desiş şi nici aceia de pe faget că era un pic de mers, o muchie de munte între noi. Am ajuns aproape în marginea celuilalt faget. Acolo eu, instinctul, n-am vrut să intru. Mistreţi dacă îi hăituieşti, ei nu ies din desiş, dau înapoi peste hăitaşi, peste acei care îi hăituiesc şi nu ies în lărgimi. Şi noi am spus la fel. Învăţăm de la animale, multe am învăţat. Nu am ieşit pe faget. Am mişcat un pic la deal, un pic la vale, pe frunzişul cela îngheţat, care forţea şi făcea un zgomot, care se auzea de la mulţi metri. Iar mă opream şi aşteptam, ascultam dacă vine de la deal potera. Asta era la vreo zece metri de marginea desişului şi aveam să intru în faget, în răritură.

Am făcut mişcarea asta de vreo trei-patru ori. M-am oprit şi stam şi ascultam. La un moment dat aud din faţa mea unde mergeam eu, zgomot, paşi. N-am avut altceva de făcut decât să mă bag sub un brădănel, stufos, de vreo doi metri înălţime numa, dar picioarele mi se vedeau. Numai eu. Şi priveam spre locul unde vine zgomotul. Iată că apar doi în faţa mea. Unul mai înalt şi unul mai scund. Acela scund avea ochi albaştri deoarece s-a oprit la un metru de brădănel şi au discutat în şoaptă.

Alexandru Matei: Ce vorbeau cei doi?

G.V.: Eu mă uitam în ochii lor, dar ei se uitau peste brădănel, în vale la bordei. Şi ziceau: Oare a căzut ceva? Nu ştiu, zice celalt mare îi răspunde, cel mai înalt celui mai mic, care l-a întrebat, cu ochi albaştri. Tu iau pe aici că eu o iau pe aici. Adică unul pe dreapta brădănelului şi unul pe stânga. Dacă ei erau oameni de munte, cu instrucţia pregătită pentru munte, sigur se uita în stânga şi în dreapta şi îmi vedea picioarele. Eu m-am uitat după ei, n-am mişcat prea tare să nu mă audă. Un metru, doi acuma. M-am uitat după aceea după ei şi s-o dus la vale spre bordei. Acolo coborau spre pârău acela un pic, costişa.

Am uitat să spun că după ce am trecut pârăul, era un fel de drum, drumeag, numai semnul că a fost drum. Pe acolo se exploatat lemnul, s-a transportat lemnul, care s-a tăiat în acel parchet, cu vreo zece ani în urmă. Pe drumul acela n-a crescut nimica. Pentru că acolo s-a târât buşteni şi a rupt tot. Pe acolo pe drumul acela era zăpadă un pic. Eu am sărit peste drumul uşor, peste zăpada, să nu las urmă. După ce au trecut ei, eu m-am întors, am stat pe şezut, am pus puşca jos cu automatul în mână de-asigurat, cu degetul pe trăgaci. Aceia doi s-au oprit la drumul uşorul acela.

A.M.:De ce ?

G.V.:Au auzit că vine cineva de la bordei. Şi am văzut că cela de la vale s-a dus la celălat. S-o aşezat unul mai la deal, la vreo cinci-şase metri unul de altul. S-a dus şi a spus: Fii atent că vine cineva. S-a dus înapoi la locul lui. Tiptil, tiptil aşa. Dar repede. În momentele următoare apare alt securist, care m-a luat pe urmă cu câinele de la bordei. Şi venea, dar ei nu îl vedea. Şi auzeau zgomotul.

Şi când a apărut, s-a uitat. Ai lor. Întreabă, Văilimăreanu Mihai, că aşa se chema. Pe unde a luat-o? Acel spune: Pe aici nu a trecut. Cum se poate, până aici m-a dus câinele? Nu a trecut pe aici. Ia lesa de la câine şi spune: Afumatu,( face din buze-n.n.) urma. Afumatu, jos, a sărit peste drumul uşor, pe unde am sărit eu, vine, vine şi vine la mine. Latră, se uită la mine, se uită la stăpân şi latră. Hau, hau! M-a găsit. Eu m-am uitat odată la câine. Câinele nu îmi pune viaţa în primejdie. N-am grijă de el. Mă uitam la securist. Securistul s-a dat aşa şi a văzut unde latră câinele. A luat automatul, curea de la automat a dat-o jos şi a armat. Şi când să ducă la ochi, eu fulgerător... E puţin secunda, am dus automatul la ochi şi am tras, trei cartuşe.

L-am lovit. A căzut jos. M-am ridicat să plec, să fug de acolo să nu am nevoie să trag şi în ceilalţi doi. Când or vedea aceia doi, că din spatele lor vine foc şi acela o căzut, se poate întâmpla să se ridice şi să tragă ei. Dar ei când am aruncat o privire, ei s-au aruncat la pământ, cu burta la pământ. Puteam eu... ( râde-n.n.) Am uitat carabina acolo şi am plecat numai cu automatul. De ce? Când m-am ridicat eu să plec, câinele m-a prins de picior, am căzut jos. Aşa cum eram pe burtă, doar m-am întors pe o parte şi am tras trei cartuşe în câine. Câinele o ciorlăit şi o căzut acolo. Eu am plecat. Aşa s-a terminat, atacul securiştilor la Bâtca Corbului de la 18 ianuarie 1955.

http://www.romanialibera.ro

Un preot român din Timoc povestește cum a fost agresat de un polițist și un vameș sârb: Au inceput să ne reproșeze, pe un ton ridicat și arogant, că nu suntem fideli țării în care trăim

2012-03-02T19:11:00.001+02:00

Preotul martir Boian Alexandrovici, vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane ''Dacia Felix'' si protopop al Protopopiatului 'Dacia Ripensis' din Serbia de nord-est, a povestit ca a fost victima agresiunii unui politist de frontiera si a unui vames ai Punctului sarb de trecerea frontierei ''Gerdap II'', in noaptea de joi spre vineri, anunta Agerpres.

Potrivit acestuia, incidentul s-a petrecut cand se intorcea in tara dupa o vizita efectuata, alaturi de presedintele Asociatiei pentru cultura a romanilor-vlahilor Ariadnae Filum, Zavisa Jurj, la Senatul Romaniei, Patriarhia Romana, la Departamentul Romanilor de Pretutindeni si la mai multe televiziuni, unde a solicitat sprijin pentru respectarea drepturilor minoritatii romane din tinuturile istorice Timoc, Morava, Homolie si sudul Dunarii.

''Cum am intrat pe pista de intrare in Republica Serbia, atat politistul, cat si vamesul de serviciu au inceput sa ne reproseze, pe un ton ridicat si arogant, ca nu suntem fideli tarii in care traim si ca denigram oficialitatile statului'', a declarat, vineri, pentru Agerpres, preotul Boian Alexandrovici.

Preotul roman sustine ca atat lui, cat si insotitorului sau, li s-a cerut ''raspicat'' sa-si declare apartenenta - romani sau sarbi, ei au ''reactionat vehement'' precizand ca sunt ''romani, cetateni ai Republicii Serbia'': "Politistul si vamesul ne-au certat: cum puteti sa fiti romani cand detineti pasapoarte cu stema Serbiei?, iar cand si-au dat seama cine suntem s-au infuriat si mai tare'', a precizat Alexandrovici.

El a mai aratat ca cei doi lucratori sarbi de frontiera au intentionat sa confiste cartile daruite de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel pentru preoti din Timoc: ''Cand le-am cerut sa-si decline identitatea, au refuzat adresandu-mi intrebarea: 'cine esti tu sa ma legitimez tie?''', a spus Alexandrovici.

In opinia lui Boian Alexandrovici, semnarea, la Bruxelles, a protocolului romano-sarb cu privire la drepturile minoritatilor in conformitate cu standardele europene si obtinerea de catre Republica Serbia a statutului de candidat la aderarea in Uniunea Europeana nu vor fi in masura sa contribuie la imbunatatirea vietii celor 300.000 de romani din regiunile Timoc, Morava, Homolie si sudul Dunarii, daca ''autoritatile statului sarb nu vor renunta, la toate nivelurile, la hartuirea si agresarea acestora''.

http://m.hotnews.ro/stire/11646878

O colecție de artă a lui Adolf Hitler a fost descoperită într-o mănăstire din Cehia (galerie foto)

2012-03-02T18:44:00.001+02:00

Colecția de artă a lui Hitler pierdută acum foarte mult timp a fost descoperită de Jiri Kuchar, un istoric ceh, ascunsă într-o mănăstire din micul oraș Doskany de la nord de Praga.

Printre operele de artă se numără și un tablou de dimensiuni foarte mari, intitulat „Amintiri de la Stalingrad”, în care sunt reprezentați soldați germani adăpostindu-se într-o tranșee. Se crede că această pictură era una dintre preferatele lui Hitler, în ciuda înfrângerii suferite de armatele antibolșevice la Stalingrad.

Se pare că spre sfârșitul războiului, Hitler a dat ordin ca picturile (pe care le cumpărase) să fie ascunse într-o mănăstire din Boemia de sud. Însă soldații americani le-au găsit și furat, transferându-le într-un loc special dedicat artefactelor capturate de la germani în timpul războiului și după încheierea acestuia. Ele au dispărut însă ulterior și nu se știe exact cum au ajuns în mănăstirea din Doskany.

Reprezentanții mănăstirii au declarat că nu știau nimic despre originea acestor picturi. Mănăstirea intenționează să păstreze operele de artă. Specialiștii consideră că valoarea colecției ar fi de aproximativ 2,7 milioane de dolari, conform Associated Press. Colecția cuprinde opere semnate de Franz Eichhorst, Paul Herrmann, Sepp Hilz, Friedrich W. Kalb, Oscar Oestreicher, Edmund Steppes și Armin Reumann.

Kuchar a declarat că înainte de momentul dispariției, colecția era formată din 16 picturi, ceea ce înseamnă că rămân încă 9 tablouri nedescoperite. Găsirea acestora s-ar putea dovedi a fi foarte dificilă din cauza valorii operelor de artă, niciunul dintre actualii proprietari nedorind să aibă neplăceri.

Mănăstirea din Doskany, unde a fost descoperită colecția de artă.

A trecut în lumea celor drepți „haiducul lui Dumnezeu”: Gavril Vatamaniuc!

2012-03-01T22:12:00.000+02:00

Vezi „Fișa matricolă penală”, de la Jilava, a deținutului politic Gavril Vatamaniuc.

Fond video Gavril Vatamaniuc

de Alex Vodă pentru Lupta NS

Printre primele grupuri de partizani anticomunişti din România au fost cele din Bucovina care au fost înfiinţate în luna mai 1944. Amintim aici grupurile conduse de Vladmir Macoveiciuc din Voitnel şi Ion Vatamaniuc din Suceviţa (28 aprilie 1944) şi grupul mixt, româno-ucrainean, din Ulma-Brodina, condus de Petre Maruseac. Însă după 23 August, soarta lor se schimbă. Gruparea Macoveciuc avea să fie lichidata prin trădare în iulie 1946. Gruparea lui Ion Vatamaniuc dispăruse înca din tomana lui 1944, oamenii săi fiind prinşi şi deportaţi în Siberia. Alte grupări, cad în mâinile Securităti.

În momentul când toti sunt capturaţi, lupta lor este reluată în Obcinile Bucovinei, pe vremea aceea de tânărul Gavril Vatamaniuc.

Născut la 25 noiembrie 1924 într-o familie de „gospodari (10 fraţi) în comuna Suceviţa, jud. Rădăuţi. Orfan de tată de la 14 ani devine copil de trupă, a intrat în armata în 1943. Un an mai târziu pleca voluntar, cu Grupul 3 Bombardament pe frontul din Răsărit. După ce vine din Crimeea, este admis la şcoala de subofiţeri infanterie din Făgăraş. De aici avea să plece din nou cu Regimentul 31 Dorobanţi, în 1945 pe front din Cehoslovacia. Când s-a terminat războiul se intoarce în ţară pe jos. Aici i se aduce la cunoştinţă că este mutat la Legiunea de Jandarmi din Constanţa, având gradul de sergent major. În timpul şcoli de agenţi de poliţie judiciară, intra în conflict cu un „Ecepiştii" (ofiţeri care se ocupa cu educaţia, cultura şi propaganda, E.C.P.) şi este demobilzat din armata.

Plecă la Craiova, unde era unul din fraţii săi, Constantin. Se angajeză pe un santier. Acolo le vorbea muncitorilor despre Bucovina si Basarabia. Bineînţeles că este luat în vizorul Securităţi . Când afla ca se fac arestări in masa, nu dormea la fratele lui, ci in podul unei case, împreuna cu fiul unui doctor. „In acest timp, ştiam ca sunt cautat si eu de Miliţie. Mama ii trimitea fratelui meu scrisori in care scria: “Mai Costele, nu stii nimic de Gavriluta? Ca-l cauta Militia, i-a luat si o poza din casa. Eu le-am spus ca e la Constanta la serviciu”. Mama stia unde sunt, dar numai asa ma putea avertiza. Cand am citit de poza, mi-am dat seama ca sunt dat in urmarire in toata tara“.

„ Am urcat in tren, m-am dus la Bucuresti, dupa care la Radauti. Apoi, pe jos spre Sucevita. M-am dus direct la mama. A venit si fratele meu. “Bine c-ai scapat”, mi-a spus Ionica. “Huciul e al tau”. Adica codrii, acolo sa plec“.

În momentul când îndeplinea 25 de fugea în munţi. Avea să îi alăture, mai târziu fraţii Ion şi Gheoghe Chiraş (Chirăşenii sau Mateienii, de la mama lor Mateiaşa) . Apoi pentru o perioda de timp Vasile Motrescu (acesta a ajuns în conditi vitrege în grupul şi avea să îi păresească tot la fel) iar în final Vasile Marciuc.

Revelator este faptul când a vrut să iei cale „haiduciei”, fratele lui Ion îi spune următoarele:

„Tu dacă ai venit şi eşti hotărât să fii partizan, trebuie să ştii că partizanul trebuie să fie un om care luptă pentru o cauză sfântă şi nu are voie să facă compromisuri. Că atunci eşti un hoţ, un tâlhar, un om care niciodată nu poate să fie iubit de popor. Că organele de Securitate te vor urî, te vor face bandit, trădător, asta-i altceva, dar tu eşti înscris într-o misiune scumpă, să lupţi împotriva minciunii, împotriva necredincioşilor, să fii cinstit, corect, devotat până la pierderea propriei vieţi...”

Timp de 6 ani aveau să lupte în felul lor impotriva sistemului comunist. Cum spunea: „Am tipărit manifeste şi le-am răspândit în popor, am arătat cine sunt bolşevicii, am rugat poporul să nu se înscrie în partid, să aştepte încă un pic deoarece comunismul este Anticristul pe pământ, să nu părăsească Biserica. Am arătat că doar creştinismul este ancora omenirii şi îi sfătuiam să nu se înscrie în colectiv pentru că acest colectivul nu ne poate aduce decât sărăcie.”

Printre acţiunile se enumară : raspandire de manifeste din 6 august 1953, la Manastirea din Sucevita, distrugerea busturile lui Lenin şi Stalin din 23 august 1954 şi multe altele.

Viata lui are un singur obiectiv lupta pentru Ţară. Alaturi de arma este Biblia. Dragostea lui pentru neam şi ţară i se adauga pentru o faţă. Nataliţa. Ramanea singura mare lui iubire.

In 1953, „aveam bordeiul tot pe langa Chinu’ mare, cum ii spunem noi la Pinul mare, pentru ca era o zona tare salbatica. In perioada respectiva s-a predat grupul lui Constantin Cenusa, din care faceau parte Vasile Motrescu si Cozma Patrauceanu. Ei luptasera impotriva sovieticilor si erau urmariti. Era 1952. Primul care a cedat psihic a fost Motrescu. Fratele lui fusese chinuit si batut. Atunci a scris o scrisoare catre Militie: “Daca ma predau, cu ce ma aleg?”. Raspunsul a fost următorul: “Ai libertate, dacă predai pușca”. Și așa s-a predat. Fusese condamnat, dar l-au lăsat în libertate, așa, ca nada. Apoi, s-a predat și Cenusa, și cel de-al treilea. Securiștii i-au stors de întrebări până la sânge. Voiau să știe tot ce au facut cei trei, pentru a descoperi si unde este “Banda lui Vatamaniuc”. Au început a spune totul. Asa au fost arestate 100 de gazde“. Cenusa a fost condamnat la muncă silnică pe viață, Motrescu a fost condamnat la 12 ani de închisoare, iar Motrescu a protestat: „Dacă știam că asta se întamplă, nu ma predam niciodată“. I-au redat libertatea, însă doar după ce a semnat o hârtie pe care scria grațiere nominală. „I-au spus că au nevoie de el. L-au trimis în Făgăraș, cică cu treabă. L-au trimis cu niste securiști, dar nu știa cine sunt, ca să-i atragă pe partizanii de acolo“. Securitatea lansase zvonul că era agent al ei. Faptul ca Cenușă si Patrăuceanu se aflau la închisoare, în timp ce Motrescu era liber, întărea această presupunere. Scopul Securității era de a semăna neîncrederea între partizani și a-i aduce în situația de a se împușca reciproc. „Securitatea îi propune lui Motrescu să vina si in Bucovina. Era foarte inteligent, s-a prins imediat si a refuzat, spunand ca noi stiam ca e liber si ca puteam banui ca ceva nu este in regula. I-au spus sa vina si sa descopere unde suntem noi, nu sa vina la noi. “Asa, da”, a zis Motrescu. Pe acest lucru s-a bazat Securitatea. Se mai baza pe faptul ca daca acesta ar fi fugit in munti si s-ar alatura lui Vatamaniuc, ar fi lansat imediat zvonul ca este agentul acesteia, iar grupul ar fi avut grija sa il omoare. „Un ofiter l-a insotit, l-a dus acasa sa-si vada sotia. Urmand a se intalni dupa trei zile. Doar ca nu s-a mai intors. A stat doua zile cu sotia, dupa care si-a luat Biblia si un rucsac cu alimente si a plecat in padure. Si a trimis o scrisoare catre securisti, prin care ii anunta ce a facut“. Prin intermediul unui taran, Irimia Cazacu, carbunar, Motrescu s-a intalnit cu Vatamaniuc si i-a spus adevarul. Carbunarul a garantat ca Motrescu este „curat“. Asa a intrat in grupul lui Vatamaniuc. Fraţii Chiraş nu au încredere şi părăsesc grupul.

Între timp, un pădurar a depistat locul unde partizanii își construiseră bordeiul și a sesizat Securitatea. O companie de la Botoșani, însoțită de pădurar, a înconjurat zona și în zorii zilei de 18 ianuarie a atacat bordeiul. Motrescu era santinela, a simtit pericolul si l-a anunțat pe Vatamaniuc. Ieșirea din încercuire s-a făcut cu prețul a trei securiști, cei doi partizani fiind nevoiți să tragă pentru a se apăra și a ieși din cerc. Cei doi se pierd, iar Gavril se intâlneşte cu Mateienii.

În cele din urma, Securitate avea să îi încolţească, iar la 18 iulie 1955, la Ursoaia in urma unei confruntări cu trupele de securitate, pier fratii Chiraş. Concomitent au fost arestate aproape toate gazdele lui.

La 17 octombrie 1955, este prins Vasile Marciuc, consătean, care intrase in grupul lui Gavriluță. Acesta nu rezista la ancheta si declara locul unde se afla ascuns Vatamaniuc.

Avea să fie prins în urma unei tradari, într-o zi de marţi la 18 octombrie, același an. Bătut, avea să i se facă fotografii cu arma în mână. După vreo nouă luni de anchete dure a fost mutat din secţia Securităţii de la închisoarea Suceava, la Securitatea. Este judecat la 30 iulie 1956 în în aula liceului „Ştefan cel Mare" din localitate. Procesul a ţinut zece zile. În urma acestui proces este condamnat la munca silnica pe viaţă pentru „crimă de terorism.” După pronunţarea sentinţei rămâne la Suceava timp de trei luni. De aici este transferat la Jilava, unde stă în camera condamnaților la moarte. Nu pentru mult timp este transferat la camera 4, unde îl întâlneşte pe Generalul Gradin, prof. Vulcănescu. În 1957, este iar transferat la Aiud. În toamna aceluiaşi an este trimis înapoi la Jilva unde întemniţat la camera 5, unde stă cu generalul Ankara Teodorescu, cu generalul Buricescu. La un moment dat îi întâlneşte pe amiralul Horia Măcelaru, pe generalul Jienescu, fost ministru al aerului şi pe colonelul Stere Marinescu, fost aghiotant al lui Antonescu.” Chiar şi cât am stat la Jilava m-au băgat în zece celule în şase ani. Te muta ca să nu faci găuri, la geamuri, să nu pregăteşti evadarea. Nu ne mutau pe toţi, ci „cutare, cutare, fă-ţi bagajul!" şi ne duceau departe.” În 1958 este adus la Botoşani unde stă paisprezece luni pentru procesul lui Vasile Motrescu. Este interogat de faimosul maiorul Moritz Feller şi scapa prefacăndu-se că este nebun.

În 1959 este trimis la Gherla de unde se va elibera in 6 august 1964. Se întoarce acasa. Acolo primeşte veşti triste. Mama lui murise, iar iubita lui se căsătorise. Ramas singur îşi caut de lucru. Lucrează pe un pe şantierul de renovare a mănăstirii Suceviţa. Urmărit de Securitate, şi dat afară pe unde lucrează. Muncește la Porţile de Fier, la Işlaniţa (Craiova), în Bucuresti. Aici, pe un şantier, îl dibuieste Securitatea. Lucrează la fabrica „Acumulatorul”, însă nu pentru mult timp. Face o şcoală de fochişti.

În Capitala îşi cunoaște soţia. La 43 de ani se insoara cu doamna Geta. Totuși atât el, cât și sotia lui sunt şicanaţi de către Securitate. Printre slujbele sale temporare, se numără şi figurația la filmul „Trenul de aur” unde apare ca jandarm (ironia sorții).

După 1990, participă în cadrul A.F.D.P.R. Este intervievat de Georges Diener . În 2000 îi moare sotia.

Apoi îi este luat un interviu de către Constantin Herhor, care în 2002 este transpus în cartea MUNTELE MĂRTURISITOR ANII REZISTENŢEI / ANII SUFERINŢEI. Apare în Jurnalul Național din 2004 în cadrul unei ediții speciale dedicate rezistenţei anticomuniste:”Haiducii lui Dumnezeu”.

Când l-am întâlinit, în octombrie 2007, la Frasin (judeţul Suceava), am găsit un bătrânel politicos şi manierat, credincios. Un om care vrea să îţi povestească totul. Nu te lăsa până când termina. A fost un luptator cu vremurile dar şi cu generaţiile. Lucra în sera lui, cu toate problemele lui de sănătate. Era la fel de tânăr, ca şi atunci când a plecat să lupte pentru neamul românesc în Obcinele Bucovinei. Anii s-au scurs şi din spusele unora a rămas neschimbat până azi, 1 martie 2012, când Dumnezeu l-a chemat la El.

Dumnezeu să-l odihnească!

Gena națională

2012-02-29T22:04:00.001+02:00

Ne aflam intr-un an de mare simbolistica nationala. Se implinesc 200 de ani de la prima ocupatie a unei parti din teritoriul national de catre Imperiul de la rasarit.

Acest teritoriu national, nucleu al romanismului si chintesenta implinirii istorice a natiunii romane in lunga sa existenta de peste 2000 de ani, este locul primordial in care fiecare roman isi regaseste radacinile si-si trage seva.

De aceea, lichidarea efectelor instrainarii unor regiuni intregi ale Romaniei in urma unor accidente ale istoriei prin trasarea de granite artificiale, impuse intotdeauna de altii, intre fiii aceleiasi natii, devine o datorie a fiecarui roman si o problema de supravietuire nationala, iar abdicarea sau punerea la indoiala a aceastei datorii este un act de tradare nationala.

Se vorbeste de pragmatism, de europenism, ridicand in slavi tendintele de unificare europeana prin eliminarea unor granite fizice, si prin instituirea unei cetatenii universale, dar se pierde din vedere ca arealul fiecarei natiuni este imprimat in adancul fiintei oricarui membru al natiunii si de aceea nu poate fi sters cu buretele. Aceasta este amprenta caracteristica a DNA-ului nostru ancestral, “gena” noastra nationala.

Astazi natiunile trebuie sa lupte pentru supravietuire in fata tavalugului unificator al globalizarii fara control care incearca sa extirpe “gena nationala” printr-o adevarata “inginerie genetica”.

Iar experimentul operatiei pe “gena nationala” a romanilor este in plina desfasurare in Basarabia, unde guvernele care s-au succedat la Chisinau au abandonat sub diverse pretexte ideea unirii, datoria primordiala a fiecarui fiu al poporului roman.

Declararea intentiilor unioniste si grija fiecarui roman de a nu se dezradacina, de a apartine unei entitati, de a avea constiinta radacinilor sale, sunt declarate de dusmanii nostri ca fiind nationalism romanesc, vulgar si periculos pentru expansiunea agresiva a altor valori spirituale si morale menite sa submineze traditia, obiceiurile, etica, credinta si chiar cultura nationala. In felul acesta se lucreaza eficient pentru eliminarea caracterului national.

Am spus Basarabia pentru a sublinia caracterul regional, nu national al teritoriului din stanga Prutului.

Adeptii statalismului moldovenist induc o stare artificiala de confuzie accentuind faptul ca provincia Moldova si moldovenii se regasesc pe ambele maluri ale Prutului, dar eludand cu buna stiinta faptul ca Moldova istorica si-a avut intotdeauna capitala pe partea dreapta a Prutului, fie ca a fost Baia, Suceava, sau mai tarziu Iasi.

Rezulta clar ca actuala Republica Moldova alcatuita din cateva judete moldovenesti nu este decat o simpla “facatura”, o tara artificiala, fara traditie, fara resurse si fara posibilitati economice de supravietuire de una singura si de aceea fara destin.

Iata de ce, viitorul acestei regiuni romanesti va fi doar in cadrul unei singure Romanii, fie ca unora le place sau nu, fie ca unii sunt constienti sau nu.

Benjamin Franklin spunea in perioada formarii natiunii americane: “Gentlemen, we better hang together or will surely hang separately”

In pofida jocului de cuvinte din engleza, traducerea libera in contextul actual ar suna cam asa: “Fratilor, mai bine sa fim impreuna, deoarece separati vom dispare in mod sigur”.

Si nu este vorba doar de teritoriu, ci si de poporul roman care s-a format inclusiv in acest spatiu al Basarabiei. Este vorba de ROMANIA definita ca fiind “complexul alcatuit din teritoriul national (teritoriul de formare si dezvoltare al poporului roman), populatia aferenta acestui teritoriu si natiunea romana raspandita in afara acestui teritoriu.” Populatia aferenta inseamna o componenta nediscriminata a acestei Romanii, indiferent ca-i vorba de romani, evrei, tatari, ucraineni, unguri, rusi.

Doar asa vom putea avea sentimentul profund ca apartinem unui loc al nostru indiferent de vanturile care bat dinspre Rasarit sau dinspre Apus.

Iar o asemenea definitie a Romaniei ne da constiinta unui neam cu adevarat mare si important intre neamurile lumii, un neam care poate si trebuie sa-si impuna vointa asupra destinului sau national.

A trecut vremea discutiilor despre unire.

Acum, cand celor din din stanga Prutului li se insufla propaganda moldovenista a unei natiuni diferite de cea romana, este important sa gasim solutiile si sa actionam impreuna pentru a supravietui ca natiune unita.

Framantarile care duc la formarea diverselor miscari prounioniste in acest al 200-lea an care marcheaza cotropirea teritoriului national roman, dovedesc ca in inimile romanilor incepe sa se trezeasca dorinta revenirii la normalitatea refacerii Romaniei si a poporului roman reunit intre aceleasi hotare prin stergerea granitelor interioare pe care ni le-au impus neprietenii.

Nenumaratele incercari unioniste sporadice, asemeni unor izvoare care devin rauri, trebuie sa se transforme in marele fluviu al Unirii care sa ne poarte spre telul nostru comun, Romania Reintregita.

Suntem oare suficient de maturi, suntem oare suficient de decisi sa ne intindem mainile? Vom putea spune seara, inainte de culcare, cu mana pe inima: “Doamne, si astazi mi-am facut datoria de roman“?

http://mipopescu.wordpress.com/6-basarabia/gena-nationala-2/

Sârbii deghizaţi în vlahi: "Nimeni nu are dreptul să le ceară vlahilor să se declare români"

2012-02-29T19:51:00.000+02:00

Radiša Dragojevic, președintele Consiliului Naţional al Vlahilor din Serbia, instituţie controlată de partidele sârbeşti aflate la guvernare, intervine în problema care pune în pericol aderarea Serbiei la Uniunea Europeană. După ce România a cerut inițial blocarea aderării, solicitând respectarea drepturilor pentru minoritatea române din Serbia, Dragojevic spune că "nimeni nu are dreptul să le ceară vlahilor să se declare români".

Potrivit unei declarații făcute, ieri, în presa sârbă, Radisa Dragojevic consideră că România "nu poate da ultimatumuri Serbiei" pe această problemă din două motive: vlahii nu sunt lipsiţi de drepturi cetăţeneşti în Serbia şi, în al doilea rând, țara vecină recunoaşte atât vlahii, cât şi românii ca minorităţi etnice, informează Agerpres.

Președintele Consiliului Național al Vlahilor din Serbia a ținut să delimiteze clar vlahii de români: comunitatea vlahă trăiește în comunele din estul Serbiei și numără în prezent aproximativ 64.000 de oameni (declaraţi), în timp ce românii ocupă nord-estul Serbiei (Banatul) și sunt în jur de 31.000, potrivit recensământului din 2002.

"Indiferent de orice asemănare, acestea sunt două minorităţi naţionale autohtone. Românii consideră România patria lor. Vlahii consideră Serbia patria lor. Noi nu avem obiecţii, nicio bază să apelăm la România, nici România nu are nicio bază să facă vreo cerere în numele nostru”, a declarat Dragojevic, citat de postul sârb B92.

Potrivit acestuia, "un grup de nemulţumiţi din cadrul comunităţii vlahe consideră că limba lor este româna" şi ei au fost cei care "au creat problema apelând la autorităţile din România".

Ţara vecină, a continuat Dragojevic, a cerut ca vlahii să fie şterşi ca o opţiune înainte de ultimul recensământ al populaţiei, cu alte cuvinte, pentru a-i lega pe toţi membrii comunităţii vlahe să se declare fie români, fie "vlahi-români". Cu toate acestea,"vlahii nu au fost gata să accepte aşa ceva", spune Dragojevic. Acesta a mai menționat că facţiunea pro-românească, "încercând să facă română comunitatea vlahă", a fost mică, formată din patru din 23 de membri ai Consiliului Naţional al Vlahilor.

La sfârșit de săptămână, președinții celor 27 de state membre ale Uniunii Europene vor trebui să se exprime în privința acordării Serbiei statutului de candidat la UE.

Într-o discuție preliminară, care a avut loc ieri, când s-au întâlnit cei 27 de miniștri ai Afacerilor Europene, România, Polonia și Lituania au blocat luarea unei decizii favorabile. Pentru ca Serbia să obţină statutul de candidat oficial la UE, are nevoie de votul unanim al celor 27 state membre.

Potrivit președintelui Serbiei, Boris Tadici, una dintre condițiile puse de România a fost ca toţi cetăţenii sârbi "care se declară vlahi să fie consideraţi în acelaşi timp ca fiind români". Tadici s-a arătat împotriva acestei cerințe, spunând că încalcă standardele europene.

În repetate rânduri, România a cerut ca minoritățile vlahe/române, din Valea Timocului (estul Serbiei), să beneficieze de educaţie în limba maternă şi de suficiente lăcaşe de cult.

Dacă Serbia nu va primi la sfârşitul săptămânii statutul de candidat oficial la UE, o decizie va fi luată de liderii Uniunii în Consiliul European, care se va întruni pe 1 şi 2 martie.

http://www.adevarul.ro/actualitate/Comunitatea_vlaha_din_Serbia-_-Nimeni_nu_are_dreptul_sa_le_ceara_vlahilor_sa_se_declare_romani_0_655134489.html#

S-a descoperit cauza dispariţiei Omului din Neandertal?

2012-02-28T22:06:00.000+02:00

Majoritatea oamenilor din Neandertal europeni au dispărut în urmă cu 50.000 de ani, cu mii de ani înainte ca primii oameni moderni să apară, arată un studiu al cercetătorilor suedezi şi spanioli, citat de BBC.

Această descoperire contrazice ideea că oamenii din Neandertal au reprezentat o populaţia stabilă în Europa, până la apariţia Homo sapiens, aşa cum se credea până în prezent.

Cercetătorii de la universităţile din Stockholm, Uppsala şi Madrid au analizat mostre de ADN provenite din oasele a 13 oameni din Neandertal şi au stabilit că majoritatea au dispărut în urmă cu 50.000 de ani. Totuşi, ulterior a reapărut un grup mai mic de oameni din Neandertal, care au trăit în Europa în jur de 10.000 de ani, după care au dispărut complet.

"Faptul că majoritatea oamenilor din Neandertal au dispărut cu mult înaintea apariţiei oamenilor moderni este o surpriză totală pentru noi. Acest lucru ar putea indica faptul că oamenii din Neandertal au fost mult mai sensibili la schimbările climatice din ultima eră glaciară decât se credea până în prezent", a explicat profesorul Love Dalen, de la Muzeul de Istorie naturală din Stockholm.

Cercetătorii au mai descoperit că variaţiile genetice între oamenii din Neandertal europeni erau foarte reduse, acest lucru scăzând şansele ca specia să reziste schimbărilor climatice şi crescând riscul de extincţie, mai scrie BBC. Spre comparaţie, variaţiile genetice ale ADN-ului oamenilor din Neandertal mai vechi sunt mult mai mari, ceea ce înseamnă că specia era pe atunci mai rezistentă.

BBC scrie că până acum nu exista o explicaţie a dispariţiei oamenilor din Neandertal, consideraţi "veri ai oamenilor moderni", care au apărut în urmă cu peste 100.000 de ani în Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. Până acum, se considera că aceştia au dispărut exclusiv din cauza evoluţiei şi a transformării în Homo sapiens.

http://www.gandul.info

Diplomat olandez: Locuitorii din Balcani nu sunt europeni

2012-02-27T22:59:00.000+02:00

Un fost diplomat si ziarist olandez afirma ca est-europenii, majoritatea dintre ei locuitori ai regiunii balcanice, nu au contribuit cu nimic la cultura europeana, transmite Novinite. Agentia de presa bulgara citeaza un material scris de Robert van Lanschot pentru cotidianul Handelsblatt.

Potrivit publicatiei "24 Chasa", Lanschot a luat parte la misiuni in Bosnia, Kosovo, Irak si Eritreea.

In deschiderea materialului sau, fostul diplomat olandez citeaza un prieten de-al sau, din Congo, care locuieste in Bruxelles: "Oameni din Balcani in Belgia? Acestia nu sunt albi!".

"Daca chiar si africanii vad ce diferenta cultura majora separa vestul si estul Europei, ce sa zicem de restul", afirma van Lanschot.

Pentru a-si ilustra punctul de vedere, ziaristul olandez afirma ca Europa incepe de la mijlocul Podului Vechi de peste raul Neretva, in Mostar (Bosnia-Hertegovina).

El sustine ca turistii rasufla usurati si ca pot "sa se simta inapoi in Europa" odata ce intra in zona croata din orasul bosniac.

Potrivit spuselor sale, Kosovo, Macedonia, Albania, Moldova si Muntenegru, o mare parte din Serbia, precum si regiuni din Bosnia, Bulgaria si Grecia nu sunt de acord cu "ideea de Europa".

Lanschot afirma ca locuitorii din aceasta zona apartin mai degraba unui grup cultural ce este mult mai apropiat de Turcia.

In opinia sa, orasele din Kosovo arata mai degraba ca localitati din Irak, nu din Uniunea Europeana.

"Nimeni din Balcani nu stie ce e un costum Chanel, nu cunoaste arta culinara a lui Bokus, nu stie de Pippi Longstocking, gradinile englezesti, eseurile lui Montaigne, jucariile Lego", a scris Lanschot.

Van Lanschot cere stoparea expansiunii UE, afirmand ca tarile mentionate de el "n-au nimic in comun cu Europa".

http://www.hotnews.ro

După 74 de ani, Partidul “Totul pentru Țară” revine în viața politică românească!

2012-02-26T00:50:00.002+02:00

Revenirea în viața publică românească a Partidului “Totul pentru Țară” a fost anunțată sâmbătă 25.o2.2o12, la București, în cadrul unei conferințe de presă.

Conducerea Partidului “Pentru Patrie” prin președintele Coriolan Baciu, președintele executiv Florin Dobrescu și fostul deținut politic dr. Constantin Iulian, unul din veteranii rezistenței anticomuniste, au anunțat cu acest prilej că, în baza hotărârii Congresului din 26.11.2o11, validată de Tribunalul București, organizația și-a recăpătat oficial titulatura istorică “Totul pentru Țară”, pe care autoritățile neocomuniste refuzaseră să o înregistreze oficial în 1993, la înființarea partidului.

Dl Coriolan Baciu, președintele Partidului “Totul pentru Țară”, a ținut să facă o scurtă retrospectivă istorică, arătînd că acest partid politic a fost înființat în 1935 de generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul și Corneliu Zelea Codreanu, situîndu-se pe locul 3 în alegerile parlamentare din anul 1937 și fiind dizolvat în 1938, odată cu suprimarea regimului de democrație parlamentară în România și instaurarea dictaturii regelui Carol II.

Coriolan Baciu a subliniat că deviza “Totul pentru Țară” aparține lui Barbu Catargiu, prim-ministru al României, om politic conservator, asasinat în 1862, fiind aleasă de generalul Cantacuzino-Grănicerul.

Președintele executiv Florin Dobrescu a arătat că, în 1993, Partidul “Totul pentru Țară” a fost reînființat de conducătorii Mișcării Legionare care supraviețuiseră cumplitei persecuții comuniste, în frunte cu comandantul legionar Nistor Chioreanu, dar autoritățile acelui moment au refuzat înregistrarea legală sub acest nume, ca urmare a persistenței mentalităților de tip totalitar-comunist, cu greu acceptîndu-se titulatura “Pentru Patrie”. Sub această denumire a activat timp de 19 ani, beneficiind de adeziunea unor personalități precum Ion Gavrilă Ogoranu, Ernest Maftei, prof. dr. Ion Brad ș.a., construindu-și exclusiv prin contribuțiile și munca voluntară a membrilor un sediu propriu în București.

S-a subliniat că este vorba de un partid istoric, naționalist, și s-a apreciat că obținerea oficială a acestei titulaturi reprezintă un indicator al procesului de normalizare și detașare de racilele totalitare a instituțiilor statului român.

Coriolan Baciu a arătat că, deși este un partid istoric, Partidul “Totul pentru Țară” (“Pentru Patrie”) este bine ancorat în realitățile social-politice ale României de azi.

Acest partid se află într-un proces intens de dezvoltare teritorială și de întinerire a cadrelor de conducere, urmînd să se prezinte în alegerile locale din acest an cu un program naționalist, constructiv, fundamentat, printre altele, pe soluții de însănătoșire morală a vieții sociale, măsuri de reformare a cadrului legislativ al statului roman, de sprijinire a unor domenii precum sănătatea și educația, și în mod special promovarea unei politici nataliste, de sprijinire a familiei și sporire a natalității, inclusiv prin interzicerea legală a avortului.

Dl dr. ing. Constantin Iulian, fost luptător în Rezistența anticomunistă și deținut politic timp de 12 ani, președinte al PPP între 1995 și 2005, a prezentat asistenței condițiile deosebit de grele în care s-a reînființat în 1993 acest partid, tenacitatea și sacrificiile făcute de militanții săi pentru supraviețuirea și dezvoltarea organizației în ultimii 19 ani.

Biroul de presă al Partidului “Totul pentru Țară” (“Pentru Patrie”)

Responsabil, Florin Dobrescu

Tel. 0722.749.249 // e-mail: ppp1993@gmail.com

ROMÂNIA CA O PRADĂ. Bancherii de pe Wall Street către investitorii străini: „Dacă vă place Polonia, atunci veţi iubi România“

2012-02-24T14:04:00.002+02:00

Greii finanţelor internaţionale au promis la Bucureşti că pot convinge chiar şi în criză investitorii străini să cumpere perlele energetice ale României la preţuri juste. :))

Bancherii de investiţii ai marilor grupuri financiare Goldman Sachs, JP Morgan, Citigroup şi Société Générale, prezenţi joi la seminarul "Finanţarea prin bursă. Un impuls pentru economia naţională", organizat de ZF în parteneriat cu Bursa de Valori Bucureşti şi Depozitarul Central, au dat asigurări că investitorii străini sunt interesaţi să cumpere acţiunile pe care statul le scoate la vânzare prin bursă la companiile energetice, iar ei sunt dispuşi să îşi folosească expertiza pentru ca aceste privatizări să se încheie cu succes.

"Eu le-aş spune investitorilor că dacă îţi place Polonia, atunci vei iubi România. Nu preţul, ci cât de eficientă este o privatizare contează. Succesul unei privatizări înseamnă că a fost câştigată încrederea investitorilor care vor reveni să cumpere pachete suplimentare de acţiuni atunci când statul va încerca din nou să vândă acţiuni pe bursă", a declarat Laurent Cassin, şeful diviziei CEEMEA equity capital markets la grupul francez Société Générale.

Reprezentantul Goldman Sachs, banca americană de investiţii angajată alături de Erste-BCR şi Raiffeisen International pentru vânzarea a 15% din Romgaz, a atras atenţia că reuşita unei privatizări depinde şi de implicarea salariaţilor în proces, care pot primi acţiuni la companiile privatizate. La fel de importantă este şi atragerea investitorilor de retail, pentru că fondurile străine de investiţii se uită la interesul care există pe plan local pentru oferte.

Guvernul a anunţat un plan ambiţios de privatizări pentru 2012: vânzarea pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a câte 15% din acţiunile pe care le deţine la transportatorii naţionali deja listaţi Transelectrica şi Transgaz programată pentru a doua jumătate a lunii martie, respectiv finele lunii aprilie, pentru ca în luna octombrie să urmeze vânzarea a câte 10% din Hidroelectrica şi Nuclearelectrica.

În schimb, pentru revânzarea a 9,84% din Petrom şi vânzarea a 15% din acţiunile Romgaz, Florin-Laurenţiu Vlădan, şeful Oficiului, nu a avansat un termen. Nu este însă prima dată când statul promite că vinde acţiuni la aceste companii, şi anul trecut statul s-a angajat să le listeze, însă procedurile au fost amânate, cu excepţia ofertei Petrom care a eşuat.

"Vom continua procesul de privatizare şi vom respecta termenele. Economia României are o şansă importantă prin aceste câteva privatizări reuşite", a afirmat Karoly Borbely, secretar de stat în Ministerul Economiei.

Despre importanţa acestor privatizări pentru economie a vorbit şi Lucian Anghel, şeful Bursei de Valori Bucureşti. "Dacă vom reuşi să încheiem cu succes ofertele, atunci ne putem gândi să atragem campioni naţionali pentru a se lista la bursă şi care astfel să obţină finanţare pentru a crea noi locuri de muncă şi pentru a contribui la creşterea economică", a spus noul preşedinte al BVB.

http://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/bancherii-de-pe-wall-street-catre-investitorii-straini-daca-va-place-polonia-atunci-veti-iubi-romania-9338552

Ședință a Mafiiei televizată în direct

2012-02-24T02:09:00.001+02:00

La un moment dat, în emisiunea deontologului Mafiiei Curate, Cătălin Striblea, a venit la rând pe tapet chestiunea profitului Petrom pe 2011 – 887 milioane de euro. Cel puțin!

Absolut nimeni din studiou nu a suflat o vorbuliță despre cel-mai-bun-guvern-postdecembrist, Adrian Năstase, cel care a vândut țițeiul și jumătate din gazele României la un preț subevaluat de trei ori. Absolut nici un redactor sau invitat nu și-a adus aminte cine a încheiat afacerea în paguba României. Ba chiar purtătorul de cuvânt al Mafiiei transpartinice, Bogdan Chireac, a și explicat cum OMV cumpără țițeiul la 15-20 dolari barilul, că atât i s-a stabilit, preț fix, în contractul de vânzare-cumpărare, mai dă o redevență de 3$, timp între care prețul mondial a ajuns la 108 $/baril. Fie că îl procesează, fie că îl exportă, câștigurile sunt uriașe, opina Purtătorul. I-a mai și dat în gât pe austrieci că cică își maschează parte din profit în costuri, mătrășindu-l neimpozitat sub forma unor consultanțe externe.
Și, ca să pună cireașa pe colivă, a mai opinat și că miliardul profit este cadoul făcut Europei de către regimul Mafiiot Băsescu, asta pentru ca bătrânul continent să închidă ochii la matrapazlâcurile Mafiiei Guvernatoare. Interesant dar incomplet punctul de vedere al furnizorului de armament al celeilalte Mafii! Nota 4 (patru), Chireac!

Doar poetul Mafiiei Falite, Florin Iaru, a făcut timid conexiunea între Petrom și Guvern, prin consultanța sanitară acordată de soția premierului Ungureanu respectivei companii. Înainte de guvernările MRU și Boc, blackout! Cârâia ceva și bibilica Mafiiei bătrâne și kaghebiste, dar pe lângă subiect, ca de obicei. Profesoara celeilalte Mafii, Ecaterina Andronescu, fost ministru în cel-mai-bun-guvern-postdecembrist-care-a-vândut-Petromul, a tăcut mâlc.

Cu un nod de oftică șoferească în gât, deontologul Mafiiei de Bine, Cătălin Ștriblea, a cerut regiei să-i afișeze un extras din gândirea politico-economică a companiei-fanion a economiei românești:

«Alegerile parlamentare din acest an ar putea creşte riscul politic, ceea ce ar putea avea un efect nedorit asupra stabilităţii macroeconomice a ţării şi a reformelor.»

Un punct de vedere aproape decent a emis abia finațistul Mafiiei Dispărute, Varujan Vosganian. Că cică așa gândesc toate marile companii și agențiile de evaluare în preajma pomenilor electorale. Corectuț. Însă a uitat complet că prin 2007, aproape-cel-mai-bun-guvern-postdecembrist, guvernul Tăriceanu (PNL-sec), în care și dânsul era membru din partea minorităților morale, se exprimase în defavoarea propunerii legislative inițiate de PRM, de anulare a privatizării Petrom. Cu toate astea, Terminatorul Mafiiei, Corneliu Vadim Tudor, a reușit totuși să treacă cu succes inițiativa PRM prin Senat, urmând să primească avizul Camerei. Așa nebun cum e el, cu troglodiții lui, cu Lucian Bolcaș, cu Daniela Buruiană, Leonida Lari și Olguța Vasilescu, Terminatorul a fost la mustață de a reda spectaculos țițeiul tării, înapoi, poporului român. O șansă mare s-a îngropat atunci în Cameră. Decembrie 2007. Nici dracu’ nu și-a mai adus aminte de ea vreme de 4 ani. Și nici aseară, la emisiune.

Este evident că “riscul politic” pentu OMV-Petrom crește odată cu alegerile parlamentare. PRM este pe la 3% înspre 4% și, dacă mai urcă cu 1%, prinde paturi în Senatoriu și/sau la Cameră (de gardă). Și s-ar putea ca Terminatorul Mafiiei să caute prin bănci, uitată, Legea de anulare a privatizării Petrom, semi-votată deja. Riscul politic este că nu se știe cu cine s-ar putea alia de data asta. Riscul devine major mai ales în condițiile în care alegătorii cu carnet de șofer sunt din ce în ce mai nervoși de la scumpirile în lanț ale benzinei și motorinei. Păi, ăștia-s doar 1%?! Pericol mare de tot!

cucui.kamikazeonline.ro

Corespondență iberică: Comemorări spaniole

2012-02-24T01:36:00.000+02:00

In ultimele doua saptamani au fost mai multe comemorari nationaliste in Spania.

10 februarie este ziua cand se comemoreaza luptele de la Krasny Bor de pe frontul de est, din 1943, in care a participat divizia de infanterie 250 din Madrid, cunoscuta drept Divizia Albastra. In timpul bataliei au murit peste 3 600 de soldati spanioli si aproximativ 300 au fost luati prizonieri, pe partea sovietica pierderile au fost de vreo 10 000. Pentru aceste servicii Divizia Albastra a primit o medalie din partea lui Adolf Hitler.

In memoria acestui eveniment veterani, vaduve, prieteni si rude s-au adunat la monumental dedicate Diviziei Albastre din cimitirul Nuestra Señora de la Almudena, pentu a comemora evenimentul si a-si plange mortii.

Anul acesta depunerea de flori nu a putut fi facuta cum este traditional fiindca “rosii” au vandalizat monumental cu graffiti cu o zi inainte. Dupa ceremonie “Fratia Diviziei Albastre” a invitat asistenta in birourile lor care sunt in acelasi timp si un fel de muzeu al Diviziei Albastre.

3 ore dupa ceremonie gruparea La Falange a comemorat asasinarea lui Matias Montero, din 9 februarie 1934, in locul unde a fost asasinat. Acesta a fost un tanar student falangist care distribuia revista Falange Española de las JONS. Din cauza boicotarii ziarului tinerii falangisti trebuiau sa-l vanda in strada fiind vulnerabili la atacurile rosiilor. Matias Montero a fost impuscat de 2 comunisti in drum spre casa dupa o zi de distribuit ziarul.

Alianza Nacional a organizat pe 11-02-12 o comemorare in cimitirul Carabanchel, la mormantul generalului Agustin Muñoz Grandes. Acesta a fost primul commandant al Diviziei Albastre intre 1941 si 1943, dupa razboi a fost vicepresedinte si ministru. Pentru serviciile aduse a fost decorat de Adolf Hiltler cu Crucea de Fier cu Frunze de stejar. Aceasta ceremonie a comemorat si restul soldatilor, cazuti sau nu, la batalia de la Krasny Bor.

an-madrid.blogspot.com

La aceeasi ora la cimitirul Nuestra Señora de la Almudena a fost organizat alt eveniment de catre Juventud Patriota de Madrid, de ziua “Celor Cazuti pentru Europa” comemorand deasemenea pe cei cazuti la Krasny Bor, pe cei ucisi in bombardamentele din Dresda si in masacrul din Foibe (populatie italiana masacrata de Tito in Istria si Dalmatia.)

A fost un mars, un minut de liniste si apoi au fost tinute doua discursuri, luand Divizia Albastra ca exemplu pentru lupta noastra din ziua de azi.

Onoare tuturor celor cazuti pentru apararea Spaniei si Europei.

Saptamana trecuta, 21-02-12, partidul MSR a participat “spontan” in parade de carnaval organizat de primaria Madridului, purtand un banner pe care scria “Dictatura pietelor deghizata in democratie”, obtinand sustinerea multor participanti.

msrmadrid.blogspot.com

Invazia imigranților. Reportaj “Le Monde”: noua rută a imigraţiei ilegale trece prin Timişoara

2012-02-24T00:02:00.002+02:00

Reporterul de la cotidianul francez a reuşit să fie primit într-un grup de imigranţi ilegali aflaţi la Timişoara. Tot mai mulţi magrebieni aleg această rută pentru a ajunge în Occident.

Nu-şi dau jos niciodată ciupilica, nici când stau la o cafea în supermarket, unde vin ca să scape de primii fulgi de nea căzuţi la Timişoara. Aşa îi recunoşti pe imigranţi. În fiecare dimineaţă, Rafiq, Hassan şi alţi 40 de tovarăşi de drum de-ai lor vin aici, după ce au intrat ilegal în România. La peste 20 de ani după povestea falsului cimitir, Timişoara, aglomeraţia urbană cea mai apropiată de Ungaria, revine în actualitate, scrie cotidianul francez "Le Monde" într-un reportaj dedicate acestei probleme.

Sunt tot mai mulţi imigranţi ilegali care rătăcesc în nord-vestul Timişoarei, unii dintre ei minori. În noiembrie, poliţia de frontieră a arestat aproape 300 de imigranţi ilegali la frontierele cu Ungaria şi Serbia. "Din februarie, am constatat o creştere mare a numărului de persoane intrate ilegal pe teritoriu. Noua rută (n.r. a imigraţiei ilegale) trece prin Timişoara", spune Gabriel Vasilescu, responsanbil al Oficiului de imigraţie din Timişoara.

Imigranţii ilegali vin de foarte departe. Din Irak, Pakistan, Afganistan şi tot mai mulţi şi din Africa de Nord. Cererile de azil formulate de magrebieni s-au înmulţit considerabil de un an. "În primul semestru din 2010, din 523 de cereri depuse, 11 erau de la algerieni, 11 de la tunisieni şi 16 de la marocani. În 2011, conform primelor cifre furnizate de Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, au fost 177 de algerieni, 112 tunisieni. Sigur că aceste cifre nu includ şi migraţia clandestină, dar această creştere de cereri de azil indică faptul că se petrece ceva nou în România", spune Thomas Liebig, specialist în migraţii internaţionale la OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică).

O chestiune de bani

Imigranţii din Africa de Nord sunt tot mai puţin dispuşi să-şi provoace norocul în cimitirul marin al Mediteranei. Aleg să intre în Turcia cu avionul şi apoi să treacă graniţa ilegal, pe mai multe rute: Grecia, Macedonia, Serbia, România.

Alegerea României ţine în primul rând de bani. Din Timişoara, "serviciul" costă între 450 şi 600 de euro. Marocanul Chafii, de 25 de ani, a făcut un calcul rapid. "Nu mai aveam bani, cheltuisem deja 3.000 de euro de când am ajuns în Turcia".

Drumul e presărat cu greutăţi şi adesea, când ajung în România sunt arestaţi. Noaptea în care au încercat să ajungă la Jimbolia (50 de km vest de Timişoara), Chafii şi trei compatrioţi de-ai săi nu au scăpat poliţiei de frontieră. "Când făceam o pauză de un sandviş, ne-a zărit poliţia. Au îndreptat armele spre noi şi ne-au dus la Timişoara", povesteşte marocanul.

Imigranţii au două soluţii: să treacă printr-o detenţie de şase luni sau să ceară azilul, ceea ce îi obligă să se lase amprentaţi. Pentru aceşti tineri de 30 de ani şi mai puţin, azilul e o sancţiune. "Sunt convinşi că noi vrem să rămânem în închisoare. Dar noi nu vrem să rămânem aici, e doar o trecere spre Europa. Însă din cauza amprentelor, dacă suntem prinşi în Germania, vom fi trimişi înapoi aici", explică Rafiq, de 20 de ani, originar din Fes.

O dată ce cererea de azil e pusă pe rol, fiecare primeşte un document care dovedeşte dreptul de a rămâne temporar la Timişoara, până la audierea cu judecătorul. Hassan de pildă a decis însă să nu se prezinte la niciuna dintre aceste întâlniri cu judecătorul. Nu are documente care să dovedească că a fost persecutat în Maroc, niciun magrebian nu are aşa ceva. Dacă azi va fi arestat de poliţie, riscă să fie trimis la centrul de detenţie. Ştie asta. "Ştiu exact cine face parte din poliţia civilă, fiecare devine puţin paranoic", spune el, urmărind persoanele care se aşează în jurul grupului.

"De altfel, de la ora 14, mai bine pleci, pentru că aia e ora la care încep să apară. De când am ajuns aici, ne-am cumpărat haine noi, bascheţi, jeanşi, pulovere, pentru a ne pierde în mulţime. Dar asta nu ajunge", mai spune Hassan.

La începutul după-amiezii, Rachid, Rafiq, Hassan şi Chafii încep să caute călăuze. .Pleacă din supermarket, dar iau cu iei pliculeţele de zahăr şi cutiuţele cu miere care se servesc cu ceaiul. Unii spun că nu mănâncă deloc. Iau autobuzul în direcţia unui internet café, nu departe de Piaţa Unirii. Acolo se decid multe dintre plecări. "Intrăm pe Google Earth pentru a vedea cum arată frontiera. Studiem tot. Şi tot acolo vin şi călăuzele. Sunt şi arabi şi români. Îşi cunosc bine ţara", povesteşte acelaşi Hassan.

Această modalitate de a traversa frontier pare foarte riscantă. Trecerea ilegală se face în grupuri de şapte-opt persoane. Hassan a încercat deja de două ori, dar a fost arestat, aşa că acum se gândeşte să încerce singur sau împreună cu doi-trei prieteni. "Dacă voi fi din nou arestat cu grupul, risc să fiu acuzat că sunt călăuză", explică el.

Chafii a plătit deja o călăuză, un tunisian căruia i-a dat 450 de euro şi pe care nu l-a mai revăzut după aceea. Se gândeşte şi el să treacă singur "chiar dacă m-aş agăţa de un tren sau dacă aş urca într-un camion în mers". În fiecare zi, şoferii de tir care se duc spre Austria, Ungaria, Italia, opresc în parcarea supermarketului.

Imposibil de găsit un loc de muncă

Toţi ezită când e vorba de modalitatea de a ieşi din ţară deoarece, pentru unii, a strânge bani ia timp. Spre deosebire de algerianul Khaled, care are un teanc de bancnote de 100 de euro înfăşurate în hârtie igienică, Chafii nu are nici măcar bani să îşi cumpere alte încălţări. Tălpile mocasinilor lui aproape s-au topit, abia mai poate merge. Familia ar putea să îi trimită bani "dar nu îndrăznesc să le spun pentru ce îmi trebuie".

E imposibil pentru ei să găsească de muncă aici, ar trebui să aştepte un an până să le fie acceptată cererea de azil, iar munca la negru e la fel de complicată. "Nimeni nu angajează străini, şi românii au probleme în a-şi găsi de muncă. Nici măcar traficul de marijuana nu merge, prea puţini au bani chiar şi pentru un gram de marijuana", dezvăluie Hassan.

Toţi au însă speranţa că vor pleca. "Ştim că frontiera e ultraprotejată, dar nu e sfârşitul lumii. Nu există ţară mai protejată ca Statele Unite şi totuşi mexicanii reuşesc să treacă. Vom săpa un tunel dacă e nevoie", e de părere şi marocanul Omar, care a lăsat în urmă o soţie şi doi copii.

Fiecare a plecat dintr-un anume motiv. La 40 de ani, Omar a dezertat din armată deoarece nu câştoga destui bani pentru a-şi hrăni soţia şi copiii. Alţii mai tineri - cei patru marocani - au abandonat meseriile pe care le aveau (electrician, frizer, ospătar) pentru că visează să le fie mai bine în Occident. Adică să câştige mai mulţi bani, să aibă o casă şi o maşină.

Khlaed şi Kamel, algerieni, erau unul profesor, celălalt avocet (aproape). Nu le lipseau neapărat banii, cât "o libertate de gândire, de expresie şi fericirea". Care e destinaţia lor? Ţinta nu e Franţa, unde "există prea mult control. Şi ne e frică de faptul că va fi şi mai dur dacă Sarkozy va fi realeas. Răspund toţi, în cor: "Canada". Vor să stea un timp întâi în Belgia sau în Italia ca să câştige nişte bani, apoi vor încerca să treacă Atlanticul cu un paşaport fals. Acolo, vor face totul pentru a-şi găsi un loc de muncă "halal". "Dacă nu vom avea de ales, ne vom îndrepta către mafia arabă şi vom face afaceri", spune Chafii.

Înainte de asta, revenind la prezent, vor mai da o tură prin "Blu Caffe", apoi îşi vor petrece noaptea într-o casă abandonată. Au două saltele pentru opt persoane. Îşi fac un foc în casă şi ascultă muzică. Aşteaptă să mai dea o zăpadă. "Atunci va fi momentul să încercăm să ajungem în Ungaria, în nordul râului Mureş, între ora 10 noaptea şi 4 dimineaţa. Cu frigul şi zăpada, grănicerii ies mai puţin. Inch'allah!"

sursa: adevarul.ro

Românii din Serbia, obligaţi să scrie într-o limbă inexistentă: “vlaha” cu litere chirilice (foto+video)

2012-02-23T10:46:00.000+02:00

Vizionează și emisiunea Aktualitatea B1 - 22/Feb/2012 - despre situația românilor de pe Valea Timocului

Serbia a mai făcut un pas spre asimilarea populaţiei româneşti de pe Valea Timocului. După modelul sovietic al "limbii moldoveneşti", autorităţile sârbe au inventat "limba vlahă", adoptând, recent, un aşa-zis alfabet vlah, cu grafie slavonă.

În fapt, este vorba de alfabetul sârbesc, căruia i-au mai fost adăugate cinci caractere. În total, sunt 35 de semne grafice, corespunzătoare, chipurile, aşa-zisei limbi a vlahilor. În opinia autorului, literele în plus ar permite redarea tuturor sunetelor „limbii vlahe".

"Părinţii" alfabetului sunt Sinisa Celojevic (foto jos), unul dintre liderii Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe (CNMV) şi Asociaţia Gergina. Potrivit cotidianului sârbesc "Politika", autorii au testat alfabetul doar pe Internet (forumuri de discuţii).

Asimilarea etnicilor români, în linie dreaptă

Sinisa Celojevic, a recunoscut, fără să vrea, că adoptarea alfabetului vlah s-a făcut pentru a şterge, de fapt, originile reale ale populaţiei româneşti din Timoc.

"Este important să punem capăt acestei dezbateri permanente dacă vlahii care trăiesc în Serbia la sud de Dunăre vorbesc limba vlahă sau limba română. Şi deoarece acum nu mai există niciun fel de piedici, putem începe să tipărim reviste şi cărţi în limba vlahă. Astfel, vom putea prezenta bogăţia limbii vlahe care este diferită de limba română" , a declarat, tranşant, pentru "Politika", Sinisa Celojevic.

De menţionat că forurile ştiinţifice/academice din Serbia au refuzat să se implice în această falsă construcţie.

Decizia de adoptare a alfabetului vlah a fost luată în ciuda faptului că, pe 27 ianuarie 2012, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a aprobat un amendament privind introducerea unui mecanism de monitorizare a modului în care sunt respectate drepturile minorităţii române din Serbia.

Amendamentul a fost formulat de senatorii Titus Corlăţean, György Frunda şi Viorel Badea.

Predrag Balasevic: "Consiliul nu-i mai reprezintă pe românii din Timoc"

Organizaţiile româneşti din Timoc au tras un semnal de alarmă, încă de anul trecut, asupra demersurilor autorităţilor de la Belgrad de a standardiza "limba vlahă", considerate drept o tentativă de asimilare.

"Acest Consiliu, care nu-i mai reprezintă pe românii din Timoc , a luat hotărârea absurdă de a folosi în scris alfabetului chirilic. Condamnăm la modul cel mai ferm această hotărâre luată special pentru asimilarea totală a populaţiei româneşti din Timoc", a declarat Predrag Balasevic (foto jos), liderul Partiei Democrate a Rumânilor din Serbia.

Autorităţile sârbe încearcă de mai multă vreme să controleze comunitatea românească din Valea Timocului. În 2010, autorităţile sârbe au anchetat peste 300 de români timoceni.

Belgradul a pus permanent piedici Biserii Ortodoxe Române în Timoc şi a refuzat introducerea de ore de limba română în şcolile din localităţile în care etnicii români sunt majoritari.

Procuratura şi securitatea sârbă au dus o campanie sistematică de intimidare a populaţiei, făcând presiuni, în timpul recensământului, ca vlahii să nu-şi declare identitatea românească.

Asimilaţi cu forţa

"Standardizarea" limbii vlahe a a fost obiectivul declarat al celor care, în 2009, au câştigat prin fraudă alegerile pentru conducerea CNMV.

Consiliul este o entitate oficială, care primeşte anual de la Belgrad un buget de câteva zeci de mii de euro, chipurile, pentru activităţi de prezervare a culturii şi tradiţiilor specifice acestei minorităţi.

De fapt, autorităţile sârbe se folosesc de Consiliu pentru a asimila forţat comunitatea românească din Valea Timocului, susţin reprezentanţii organizaţiilor româneşti din Serbia.

Dovada că această instituţie este controlată de stat stă faptul că toţi liderii Consiliului sunt, în acelaşi timp, şi membri ai partidelor sârbeşti aflate la guvernare.

În plus, cei mai mulţi dintre aceştia nici măcar nu sunt etnici vlahi/români. Pentru a justifica această "ciudăţenie", vicepreşedintele CNMV, socialistul Miletic-Tica Mihailovic, invocă, în mod cu totul şi cu totul forţat, un drept fundamental garantat de Constituţia Sârbă: acela de a-ţi declara apartenenţa naţională la orice etnie doreşti. Chiar dacă nu faci parte din ea.

"Toţi cetăţenii, fără diferenţă, aparţinând sau nu unei etnii în mod oficial, au dreptul de a-şi exprima apartenenţa naţională aşa cum doresc. Este dreptul absolut al cetăţeanului, garantat de Constituţie şi nu este dator să prezinte dovezi sau explicaţii, nici să răspundă la orice întrebări. Înseamnă că cineva poate spune <>, cu toate că este cunoscut că nu este englez. Deci, oricine are un motiv, fie după origine, fie după sentiment sau poate are o prietenă sau o nevastă vlahă sau îi place să joace hora vlahilor, deci, dacă are acest sentiment, poate să se declare vlah", este declaraţia aberantă a lui Mihailovic.

Consiliul Minorităţii Vlahe, infiltrat de sârbi

De altfel, membrii conducerii CNMV nu se feresc să-şi declare apartenenţa la naţionalitatea sârbă. Asta cu toate că, teoretic, reprezintă minoritatea vlahă/română.

Unul dintre aceştia este primarul oraşului Zagubica, Dragi Damnjanovic (foto jos), cel de-al doilea vicepreşedinte al CNMV şi membru al partidului G17, aflat în coaliţia de guvernare. Potrivit propriului CV, postat pe site-ul primăriei, Damnjanovic se declară sârb şi nu vlah sau român.

Dă click pe imagine pentru a se mări!

În perioada recensământului naţional, din septembrie 2011, primarul din Zagubica i-a împiedicat pe membrii comunităţii româneşti să verifice cum se desfăşoară înregistrarea statistică a populaţiei, cu toate că aveau mandat în acest sens de la instituţia care realizează recensământul.

Zagubica a fost una dintre localităţile în care s-au făcut cele mai mari presiuni ca etnicii români să nu-şi declare adevărata naţionalitate.

sursa: adevarul.ro

CAPITALISM: Fabricile Apple SECRETE din China. Primul reportaj făcut vreodată, exclusiv ABC News (foto + video)

2012-02-22T12:54:00.000+02:00

Jurnalistul care a reusit sa patrunda in interiorul fabricilor companiei Foxconn, principalul furnizor al Apple, se numeste Bill Weir si este realizatorul emisiunii Nightline, difuzata de postul american de televiziune ABC.

Inca de la inceputul reportajului el a tinut sa explice contextul in care Apple a fost de acord cu realizarea acestui material, stiindu-se faptul ca, pana acum, aceasta companie a refuzat de fiecare data accesul presei.

Cu toate acestea, in ultimele luni, Fondul Memorial Steve Jobs si compania fondata de acesta au fost tinta celor mai severe critici inregistrate vreodata de Apple, cele mai multe fiind lansate la adresa companiei cu care Apple are contract pentru furnizarea produselor, respectiv Foxconn. La putin timp dupa ce un muncitor al unei fabrici Foxconn s-a sinucis intr-un complex situat in afara Hong-Kong in 2010, un alt jurnalist, Mike Daisy, a lansat un "one-man show", la un post de radio, care se numea "Agonia si extazul lui Steve Jobs".
El a povestit cum a calatorit pana la portile unei fabrici Foxconn si a stat de vorba cu muncitorii de acolo, care i-au povestit cum trudesc pentru Apple cel putin 13-15 ore pe zi. Ba mai mult decat atat, el a prezentat si un copil de 13 ani care muncea zilnic pentru lustruirea ecranelor iPhone.

Dupa difuzarea acestei emisiuni in emisiunea radio "This american life", in ianuarie 2012, un ascultator pe nume Mark Shields a fost atat de marcat de povestile pe care le ascultase incat a initiat o petitie online. Peste 250.000 de clienti ai companiei au cerut Apple sa inceapa sa construiasca produse "etice" si au fost organizate proteste la magazinele Apple in toata lumea.

Acesta este contextul in care Apple l-a contactat pe Bill Weir. Ei l-au intrebat daca "Nightline" este interesat sa vada liniile de asamblare finala ale iPhone, iPad si MacBook la fabricile Foxconn, in timpul primului audit realizat vreodata de catre Fair Labor Association, o organizatie care apara drepturile salariatilor. Tot Bill Weir este insa omul care s-a intrebat de ce a fost ales pentru acest reportaj, iar variantele la care s-a gandit sunt urmatoarele:

-► pentru ca a vorbit frumos pana acum despre produsele Apple

-► pentru ca ABC News este detinut de Disney Corporation, iar CEO Bob Iger se afla in board-ul director al Apple

-► pentru ca trustul Steve Jobs este cel mai mare actionar al companiei Disney

-► pentru ca le place emisiunea "Nightline"

"Probabil ca a fost luata in considerare ultima varianta, deoarece celelalte trei nu au avut nicio influenta asupra reportajelor si relatarilor mele si sunt absolut sigur ca Apple stie acest lucru", spune Bill Weir.

Astfel, Apple a promis ca va permite un acces complet la fabricile sale, fara nicio influenta sau alte pretentii, insa au refuzat cererile repetate ale lui Bill de a-i intervieva pe directorul Apple, Tim Cook, sau pe vicepresedintele companiei, Jony Ive.

Intr-un convoi format din trei autovehicule, reprezentantii Apple si Foxconn l-au dus pe jurnalist sa vada liniile de productie situate in provinciile chinezesti Shenzen si Chengdu. De fiecare data, alaturi de el au fist cel putin 5 sau 6 persoane, care l-au insotit in timpul documentarii, insa - in afara unor sugestii de a vizita centrul de consiliere sau cantina - ei nu l-au intrerupt niciodata si nici nu i-au spus cu cine sa faca interviurile.

Toate cutiile albe care ies din Shenzhen, China, au stampilate pe ele cuvintele "proiectat in California". Insa geniul colectiv al firmei aflate in Cupertino (California, SUA) ar fi zero fara munca fara odihna a sutelor de mii de chinezi si taiwanezi, asa cum este si cazul lui Liang Juan. Cu capul acoperit de o sapca, muncitoarea de 26 de ani si-a petrecut mai mult din ultimii 3 ani din viata lucrand cu penseta la camerele mici ale gadgeturilor Apple. "La ce te gandesti toata ziua, ce-ti trece prin minte?", intreaba Bill. "Nu prea ma gandesc la nimic, pentru ca regulile sunt stricte si avem foarte multa treaba, asa ca nu am timp sa ma gandesc si la altceva.", raspunde ea.

Insa in alta fabrica din Chengdu, Zhou Xiao Ying admite: "De multe ori ma gandesc la cat de obosita sunt." In timpul unei singure ture de munca, ea lucreaza cu aproximativ 6.000 de carcase de aluminiu iPad, pe care le asambleaza. Si, o data pe luna, ea calatoreste vreo doua ore cu autobuzul pentru a-si vedea parintii si copiii. "Ma gandesc doar la odihna", recunoaste femeia.

video platform video management video solutions video player

Numai anul trecut, in 2011, fanii Apple au cumparat peste 17 milioane de computere, 38 de milioane de iPod-uri, 40 de milioane de Ipad-uri si 93 de milioane de Iphone-uri. Insa niciodata pana acum, nimeni nu a vazut cum se fabrica aceste produse care au schimbat viziunile tehnologice ale lumii. Un director de la Foxconn care a petrecut 15 ani la Apple a recunoscut, uimitor, ca intr-adevar, daca nu ar fi existat exploziile mortale si sinuciderile de la fabrici ... compania nu ar fi fost de acord cu acest reportaj.

Bill Weir l-a intrebat insa pe Terry Gou daca aceste tragedii ale muncitorilor de la Foxconn vor fi luate in considerare pentru regandirea modului in care sunt tratati oamenii de acolo. "Cred ca da, sigur ca da. Dupa cum bine stiti, succesul este mama esecurilor. Si pentru ca am avut atata succes, vom incerca sa avem succes si in sensul ca fiecare sa fie fericit. Nu?"

Echipa de la ABC News a aterizat in Hong-Kong intr-o noapte si, dupa doua ore de mers cu masina, a ajuns in Shenzhen - un oras care, in urma cu 30 de ani, era foarte mic. Dupa ce autoritatile au declarat ca localitatea face parte din "Zona Economica Speciala", orasul a ajuns sa adaposteasca mai multi oameni chiar si decat metropola New York.

Este cel mai mare exportator al Chinei, iar angajatii statului chinez numara mai multi oameni chiar si decat Foxconn, in timp ce aceasta companie castiga mai mult decat suma obtinuta de urmatorii 10 rivali ai lor la un loc. Apple este principalul client, insa Foxconn mai livreaza produse si pentru Sony, Dell, Hewlett-Packard, I.B.M., Motorola, Toshiba si multe alte firme de renume, pastrand in secret, de asemenea, detaliile legate de liniile de productie.

Pentru constructia unor gadgeturi precum Xbox, Playstation si Amazon Kindle, un campus este plin cu 235.000 de muncitori, adica populatia unui oras american precum Orlando. "Si oriunde te uiti, in orice fabrica sau camin muncitoresc, sunt amplasate plase contra sinuciderilor." Masura a fost luata dupa ce, timp de vreo 3 luni in primavara anului 2010, 9 muncitori de la Foxconn s-au sinucis, aruncandu-se in gol. In total, 18 angajati si-au luat vietile sau au incercat acest lucru, in ultimii ani. Tinand cont de marimea companiei, rata sinuciderii este una medie, comparitv cu cea la nivel national in China.

video platform video management video solutions video player

Cand a inceput aceasta nebunie, directorul Foxconn, Woo, i-a spus lui Bill ca Tim Cook a adunat o echipa de experti psihiatrici pentru a oferi consiliere persoanelor de acolo. Ei au sugerat sa fie amplasate acele plase, care aveau un rol mai mult psihologic, de descurajare a tentativelor de suicid. De asemenea, Foxconn a deschis atunci un centru de consiliere, iar cand jurnalistul ABC News se afla acolo, a observat ca erau deja cativa oameni care asteptau sa fie primiti in acel moment.

Un consilier i-a spus ca ei se confrunta mai mult cu pierderea personalitatii mai degraba, decat cu niste crize de depresie. "Cum de s-a ajuns la aceste situatii de groaza?" a intrebat Bill. "Exista multe motive. Am avut multi savanti care au efectuat cercetari aici. Bineinteles, unele cazuri de suicid au avut legatura cu managementul. Insa cele mai multe au avut legatura cu noua generatie de migranti-muncitori care au venit din zonele rurale, starea lor de spirit si felul in care sunt integrati in societate. De asemenea, conteaza si faptul ca este foarte greu sa iti faci prieteni aici."

Apoi au aparut exploziile. Anul trecut, doua explozii au avut loc la doua fabrici de iPad. 77 de persoane au fost ranite, iar 4 oameni au murit dupa ce combustibilul a explodat chiar in timp ce se finisau iPad-urile. "Un anumit nivel de praf de aluminiu a fost prea mare, iar accidentul s-a produs... Am invatat mult din asta, asa ca am schimbat mult din procesul de fabricatie. Asa ca daca te duci acum sa te uiti .. vei vedea ca nu mai sunt oameni acolo. I-am inlocuit cu aparatura autormatizata, cu roboti." a declarat Woo.

Insa Foxconn nu a fost singura problema a lui Apple. Compania sustine ca a intrerupt activitatea unui alt furnizor, Wintek, care folosea o substanta chimica foarte toxica pentru curatarea ecranelor iPhone. Acest lucru s-a intamplat dupa ce 137 de muncitori au fost afectati. Pe de alta parte, organaizatiile pentru apararea drepturilor salariatilor au acuzat Apple ca se face ca nu vede ceea ce se intampla in fabricile sale, unde oamenii muncesc pana la epuizare, conditiile de sanatate si siguranta nu sunt respectate, iar uneori sunt exploatati inclusiv minorii.

Atat Steve Jobs cat si noul CEO Tim Cook au insistat pana acum asupra faptului ca nicio alta companie din lume nu a facut pana acum atat de mult ca Apple pentru imbunatatirea conditiilor de munca ale angajatilor. Compania sustine ca peste un milion de muncitori au fost informati asupra drepturilor lor, 60.000 dintre ei au beneficiat de avantajul gratuit al instruirii educationale, iar furnizorii au fost fortati sa regandeasca drepturile salariale cu o valoare totala de peste 6 milioane de dolari.

video platform video management video solutions video player

Sursa: ABC News via stirileprotv.ro

Ştiaţi că… am fost vânduţi?

2012-02-22T02:59:00.001+02:00

În 2003, o echipă de oameni de ştiinţă români a inventat o metodă de a extrage aurul şi argintul care nu implica cianurile;

Cantitatea de metale preţioase era recuperată cu un randament de 99,5% la aur şi 91,4% la argint;

În urma procesului rezulta şi un produs secundar de mare valoare - trisulfura de arsen (8.000 de euro/kg pe piaţa mondială);

Prelucrarea a 500.000 de tone din haldele din Maramureş ar fi adus, doar din vânzarea trisulfurii de arsen, 342.000.000 de euro;

Pentru a-şi finaliza cercetările, specialiştii au cerut tuturor instituţiilor statului suma de 100.000 de euro;

Nu a mai fost dat niciun ban şi laboratorul în care se făceau cercetările a fost vandalizat şi distrus de indivizi rămaşi necunoscuţi.

Ştiţi ce înseamnă 100.000 de euro? Şpaga obişnuită a unui primar de oraş mai răsărit. Sau câteva excursii pentru nimic ale parlamentarilor în ţări exotice. Niciunul dintre noi nu îşi poate imagina câte şanse a pierdut ţara asta. Exemplul de mai sus este doar unul. Sunt ferm convinsă că numărul e de ordinul sutelor. De ce se întâmplă asta?

Primul motiv este caracterul de combinator al celor mai mulţi dintre politicienii români. Şi aici mă refer de la cei care ajung în Parlament până la cei care sunt puşi pe criterii politice la conducerea unei instituţii. Ideea e simplă: „mie ce îmi iese din asta?". Păi ce să îi iasă politicianului din invenţii, descoperiri? Acestea scot profit abia după ce sunt puse în mişcare zeci de mecanisme. Iar, pe lângă savanţi, munceşte o armată de oameni ca să transforme un experiment de laborator într-un proces industrial. Nu e mai simplu să vină unul cu un lucru gata făcut? Chiar dacă acel lucru va distruge ţara şi pe oamenii care locuiesc în ea?

Al doilea motiv este prostia celor care ajung în funcţii publice. E greu să îi explici unui individ care şi-a luat diploma de licenţă la o facultate- fantomă, care are „afacerile în sânge" de când s-a născut, care e logica şi pentru ce e necesar să dai bani când un om de ştiinţă îţi cere asta. Ţara e plină de Dinu Păturică, de oameni pentru care contează doar ce e aici şi acum, ce are el pe masă şi în garaj şi pe câţi îi poate el călca pe grumaz.

Al treilea motiv este interesul unor coloşi ai economiei, veniţi din ţări străine. Pentru ei, singura lege este cea a profitului. Nu contează cine şi câţi au de suferit. Iar în România este foarte uşor să găseşti corupţi care să te ajute.

În lume este nevoie de sclavi. România a fost şi este un teritoriu fertil în acest sens. Dar doare şi te umple de nervi când ştii că cei care te conduc sunt argaţi cu simbrie plătită pentru stăpânii din alte lumi.

PS: Întreaga poveste a invenţiei echipei Larechim o puteţi citi în revista „Ştiinţă şi Tehnică", Nr. 11 Februarie 2012,- „Munţii noştri aur poartă", autor: Alexandru Mironov.

Ramona Ursu este redactor-şef adjunct ediţii locale „Adevărul"

Legionarul bănățean Filon Verca (1915-2012) a trecut în lumea celor drepți: PREZENT!

2012-02-21T14:47:00.004+02:00

Pe data de 20 februarie a.c., la Meaux, Franţa, s-a mutat la Domnul cel care a fost Filon Verca, una din figurile simbol ale Mişcării Legionare şi a luptei anticomuniste. Născut în anul 1915 în Petroşniţa, jud. Caraş-Severin, îl are între anii 1933-1934 ca profesor la liceul “Traian Doda” din Caransebeş pe Horia Sima, cel care avea să devină Comandantul Mişcării Legionare. Încă de pe băncile liceului intră în Frăţiile de Cruce. Ceva mai târziu devine legionar şi se implică în bătălia electorală din judeţul natal, unde este ales ca deputat Ilie Gârneaţă, unul dintre membrii fondatori ai Legiunii. Între anii 1941-1944 este refugiat în Germania, unde este deţinut în lagărul de la Buchenwald. După 23 August 1944 se implică în lupta anticomunistă organizată de Guvernul legionar de la Viena. În decembrie 1944 este paraşutat în România, cu misiunea de a organiza rezistenţa anticomunistă din ţară. Este prins, dar în 1948 reuşeşte să evadeze şi să părăsească ţara. Participă la lupta anticomunistă a exilului, în special pe tărâm publicistic şi memorialistic. Autor al cărţilor: “Paraşutaţi în România vândută”, “Exilul amar”, “Pe meleaguri străine”. Dumnezeu să-l odihnească!

Sentinela

Foto sus: Filon Verca, primul din stânga, alături de Mircea Nicolau și Traian Golea, la Madrid.

Foto jos: Traian Golea, Gh. Cretu, Filon Verca și Mircea Dimitriu

FT: A apărut prima colonie în zona euro. Cine este cuceritorul și pe cine a îngenuncheat

2012-02-21T14:13:00.000+02:00

Strategia Germaniei pentru Grecia pare sa vrea sa le faca viata grecilor atat de insuportabila incat acestia sa ceara ei insisi sa iasa din zona euro, o strategie de suicid asistat in "prima colonie a zonei euro", scrie editorialistul Financial Times (FT) Wolfgang Munchau, preluat de Mediafax.

"Strategia germana pare sa urmareasca sa faca viata grecilor atat de insuportabila, incat acestia sa vrea singuri sa iasa din uniunea monetara. In mod cert, Merkel nu vrea sa fie prinsa cu arma crimei in mana. Este o strategie de suicid asistat, una extrem de periculoasa si iresponsabila", scrie editorialistul FT.

Afirmatiile foarte dure ale editorialistului FT, care pana la preluarea acestei pozitii in septembrie 2003 a fost timp de doi ani editor al Financial Times Deutschland, vine in urma declaratiilor de saptamana trecuta ale ministrului german de Finante, Wolfgang Schauble, ca Grecia ar trebui sa amane alegerile, programate pentru luna aprilie, ca o conditie pentru un nou ajutor extern.

"Ne aflam intr-un punct in care succesul nu mai este compatibil cu democratia. Guvernul german vrea sa impiedice o alegere democratica «gresita». Similara este si sugestia de a lasa alegerile sa se desfasoare, dar sa existe o larga coalitie politica indiferent de rezultat. Zona euro vrea sa impuna guvernul pe care il doreste in Grecia - prima colonie a zonei euro", scrie Munchau.

Provocarile la adresa Greciei dureaza de mai mult timp. Prima a fost proiectul de a impune un comisar fiscal Atenei, cu putere de veto asupra deciziilor de politica economica. Dupa respingerea acestui plan, oficiali au propus infiintarea unui cont de tip escrow, astfel incat zona euro sa poata bloca accesul Greciei la fonduri din pachetul de salvare fara a baga insa tara in faliment. Cea mai extrema propunere este insa cea de a amana alegerile si de a mentine guvernul tehnocrat al premierului Lucas Papademos mai mult timp.

Amanarea alegerilor si izolarea guvernului de rezultatul alegerilor democratice nu s-ar putea intampla in Germania. Recent, Curtea Constitutionala din Germania a decis ca suveranitatea Parlamentului este absoluta, ca nu trebuie sa transfere suveranitate unor institutii externe si nu trebuie sa limiteze puterile urmatorului legislativ. Propunerile incalca principiile constitutiei Germaniei. Pe scurt, nu sunt etice, scrie Munchau.

Motivele pentru care actualul sistem din zona euro se prabuseste este lipsa de incredere. Neincrederea este motivul pentru care pachetul financiar destinat Greciei a fost amanat pana in ultimul moment si pentru care contine atat de multe conditii: termene de implementare, cont escrow, reprezentare permanenta a creditorilor si FMI. In curand vor urma noi masuri de austeritate. Intr-un final cineva nu va mai putea suporta si va ceda, noteaza Munchau.

http://www.incont.ro/externe/ft-a-aparut-prima-colonie-in-zona-euro-cine-este-cuceritorul-si-pe-cine-a-ingenuncheat.html

„Prinţul ţiganilor”, arestat azi noapte. Cosmos Tănase a făcut nunta anului între două transporturi de droguri

2012-02-21T13:39:00.000+02:00

Procurorii încep să dea răspunsuri la întrebarea: „De unde au cei mai bogaţi țigani atâţia bani fără să deţină nicio afacere la vedere?”. Cosmos, căruia Adi Minune i-a cununat fiul, făcea trafic pe relaţia Spania-România.

Cosmos Tănase, supranumit “Prinţul ţiganilor”, a fost reţinut luni noapte la Iaşi. Procurorii îl acuză că ar fi coordonat o reţea specializată în trafic de cocaină pe relaţia Spania - România.

Cocaină de 130.000 de euro

Procurorii Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Terorism l-au reţinut pe Cosmos pentru 24 de ore şi-l vor prezenta în faţa instanţei de judecată cu propunerea de arestare. Interlopul ieşean este acuzat de trafic de droguri de mare risc şi introducerea în ţară a acestor droguri.

Anchetatorii vorbesc despre o cantitate de 1,3 kilograme de cocaină care ar fi valorat pe piaţa neagră peste 130.000 de euro.

"În ceea ce-l priveşte pe clientul meu, nici la percheziţia domiciliară şi nici la percheziţia corporală, nici la percheziţia autoturismului şi nici în alte locuri pe care le-ar putea frecventa nu s-a găsit nicio cantitate de drog", a declarat avocatul Marius Striblea, apărătorul lui Cosmos Tanase.

Drogurile ar fi fost descoperite la doi tineri care se aflau, din punctul de vedere al procurorilor, în subordinea lui Cosmos.

O nuntă de milioane

În septembrie anul trecut, clanul Tănase a fost, din nou, în atenţia opiniei publice. La mijlocului lunii, Cosmos Tănase şi-a însurat feciorul, pe Aleodor (19 ani) cu Simeria (care în momentul căsătoriei avea doar 15 ani şi 6 luni).

Naşul cuplului a fost celebrul manelist Adi Minune. Ceremonia grandioasă s-a desfăşurat la centrul Providenţa aparţinând Mitropoliei. La căsătorie au participat sute de invitaţi, capi ai lumii interlope din Iaşi, Craiova, Bucureşti.

Unul dintre cei mai bogaţi țigani din ţară

Cosmos este capul clanului Tănase. Acesta a plecat în Germania pe când avea doar 16 ani, fiind „printre primii ţigani” care a luat drumul Occidentului. Din Germania, Cosmos a adus maşini de zeci de mii de mărci, aparatură şi bani cât să-i ajungă pentru „7 vieţi”, după cum singur declara într-un ziar local. Activitatea sa a intrat în atenţia anchetatorilor germani, iar presa de acolo relata despre copiii români obligaţi să cerşească sau să fure pentru el.

Dat afară din Germania, Cosmos a devenit cunoscut şi în România. În vara anului 2002, acesta a fost dat în urmărire generală într-un dosar instrumentat la Galaţi, acolo unde a fost acuzat de lipsire de libertate, fiind implicat în răpirea unui ţigan care avea o datorie de 200.000 de dolari la cămătarii ieşeni.

Infracţiuni în vest, bani spălaţi în România

Astfel, în Germania, România şi Spania (unde a pus pe picioare o reţea de trafic de carne vie), pe numele său au fost instrumentate mai multe dosare, cu acuzaţii din cele mai grave: trafic de persoane, furturi, cerşetorie.

Din banii câştigaţi, Cosmos şi-a luat mai multe proprietăţi imobiliare în Iaşi şi maşini de lux. La mijlocul anilor 2000, Cosmos Tănase a fost încarcerat într-o închisoare din Spania. În noiembrie 2009, când a murit tatăl său, Cosmos a primit învoire pentru câteva zile pentru a asista la funeralii. Între timp şi-a ispăşit pedeapsa şi a revenit în Iaşi.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/printul-tiganilor-arestat-azi-noapte-cosmos-tanase-a-facut-nunta-anului-intre-doua-tra.html

De ce costă un Big Mac mai puțin decât o salată?

2012-02-19T20:51:00.003+02:00

Printre motivele pentru care un burger e mai ieftin decât o salată e, în mod sigur, și faptul că și costurile de producție sunt mai mici. Recoltarea merelor e sezonieră, pe când tăierea vitelor nu, deși ambele sunt în căutare pe tot parcursul anului. O mai fi și faptul că e mai ușor să transporți și să depozitezi carne decât să transporți și să păstrezi proaspete fructele sau legumele. Ăsta să fie motivul pentru care un burger este mai ieftin decât o salată?

De ce nu se descompun burgerii de la McDonald’s? Adevăratele motive.

S-a dovedit în nenumărate rânduri prin experimențele diferiților ziariști că burgerii și cartofii prăjiți de la McDonald’s nu se alterează nici după 6 luni. Multe televiziuni au început să fie interesate de aceste vești, deși industria mâncării sănătoase a deconspirat problema cu ani în urma. Țineți minte clipul lui Len Foley? A fost postat în 2007 și a ajuns la 2 milioane de vizualizări.

Clipul arată un tip care a cumpărat un “happy meal” în 1989 și mâncarea încă nu s-a descompus. (!!!)

McDonald’s “obligați” să folosească “mâzga roz” .

Dupa ani de lupte, cunoscutul bucătar și nutriționist Jamie Oliver i-a convins pe cei de la McD. să schimbe rețeta, dar încă nu s-a întâmplat nimic concret. Acesta a fost oripilat să afle că se folosea hidroxid de amoniu într-un proces numit “mâzga roz” pentru a descompune și încorpora resturile în mâncare.

Microbiologul Gerald Zirnstein a fost de acord cu Jamie că substanța ar trebui interzisă prin lege.

Știți care din preparatele McDonalds este în fotografie?

Faceți cunoștință cu carnea de pui separată mecanic. Intră în compoziția preparatelor de pui (nuggets, chiftele, etc). Dealtfel, și carnea de pui procesată și congelată din magazine este tot carne de pui separată mecanic.

Pe scurt, întregul pui este zdrobit și presat printr-o sită. Cu oase, ochi, piele. Tot. Rezultatul este cel din fotografie.

Mai mult: pentru că în pasta rezultată mișună bacteriile, ea va fi spălată cu amoniac, înmuiată în amoniac, de fapt. Apoi, pentru că are un gust oribil, este "parfumată" cu arome artificiale. Culoarea este, deasemenea, de un roz suspect. Așa că va fi "vopsită" artificial.

Dar, hei, la final are gust bun, nu? Așa crezi, așa simți. Totul e o păcăleală, papilele gustative îți sunt înșelate. Nu însă și organismul care este serios atacat de preparatele junk food livrate de Mc Donalds și alte lanțuri de fast food gigantice preocupate numai de profit.

ȘOCANT: Cu vălul islamic pe cartea de identitate

2012-02-19T17:44:00.000+02:00

Un fenomen inedit începe să se manifeste în zonele din România unde trăiesc comunităţi compacte de musulmani, în special în Dobrogea. Aici, tot mai multe tinere din etniile turco-tătară sau țigănească (aşa-numiţii “ţigani turceşti”) vin pentru efectuarea fotografiilor necesare reînnoirii cardului de identitate purtând vălul islamic pe cap.

Tinerele insistă ca în faţa aparatului de fotografiat de la Evidenţa Populaţiei să poarte şi respectivul accesoriu vestimentar, argumentând că acea maramă o poartă permanent când se află în afara domiciliului.

„Acele persoane ne aduc de la Muftiatul Cultului musulman dovada că sunt membri practicanţi şi atunci le facem fotografia purtând acea maramă specifică. Legea nu prevede interdicţii pentru astfel de cazuri”, ne-a declarat Daniela Oprea, de la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei din comuna Valu - Constanţa.

Doar glezna, palma şi figura pot fi văzute în afara casei

La rândul lor, reprezentanţii Cultului Musulman din România consimt că acest curent (care în statele islamice, sunite sau şiite, este unul obişnuit) în rândul tinerelor musulmane există.

„Faptul că tinerele îşi acoperă părul nu este întâmplător şi este în concordanţă cu dogmele religiei noastre. La musulmani, singurele zone ale trupului unei femei care pot fi văzute în afara cadrului familial sunt mâna- de la încheietură spre palmă, piciorul- de la gleznă în jos şi faţa. Părul, de asemenea, se acoperă cu o maramă, dar acest obicei cred că există şi la comunităţile de creştini”, ne-a spus imamul Ozgün Arslan, de la Muftiatul Medgidia (jud. Constanţa).

„La Constanţa, anul trecut am avut circa 10 cazuri de fete care au insistat să fie fotografiate cu acel văl înfăşurat pe cap. Au adus adeverinţe de la Muftiat că aparţineau cultului musulman şi am procedat în consecinţă: este dreptul lor. Exigenţa de bază a unei fotografii de pe cartea de identitate este vizibilitatea asupra formei şi culorii ochilor şi a tuturor trăsăturilor feţei, iar faptul că acele persoane poartă un accesoriu vestimentar pe cap nu contrazice practica europeană în domeniu", ne-a transmis Serviciul Evidenţa Informatizată a Persoanei din municipiul Constanţa.

Aflate în stare de adormire pe întreaga perioadă a dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceauşescu, conceptele de „etnicitate” şi „muticulturalitate” au început să renască după 1990. Simbolistica religioasă a divizat adesea opinia publica a unor state europene. În Franţa, de pildă, vălul afgan („burqa” sau „niqab”) a fost interzis prin lege în anul 2011, după ce Guvernul a considerat că alimentează fundamentalismul islamic, că este sfidător în spaţiul public şi este instrument de oprimare a femeii.

Au existat, însă, mai multe organizaţii care au protestat împotriva legii, considerând că este îngrădită libertatea religioasă. „Cred că ceea ce solicită aceste tinere musulmane şi, probabil, părinţii lor, ţine de o epocă a regăsirii identităţii- a se vedea şi experienţa franceză, cu tinerii magrebieni, care resping asimilarea părinţilor prin adoptarea unei identităţi asumate, ce nu va exclude tradiţia şi originile. Se leagă apoi şi de afirmarea de sine, într-o perioadă în care noţiunile de normal şi anormal au graniţe extrem de fluide. Să nu uităm şi contagiunea socială cu globalizarea. Ele între ele se influenţează chiar acceptând ideea separaţiei de părinţi şi tradiţie”, ne-a spus psihologul Aurora Liiceanu.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cu-valul-islamic-pe-cartea-de-identitate-967063.html?utm_source=export&utm_medium=rss&utm_campaign=b12

Perth, Australia: 20 de africani au bătut cu sălbăticie un adolescent pentru că este Alb!

2012-02-19T01:49:00.000+02:00

Un adolescent Alb australian a fost bătut cu sălbăticie de un grup de 20 de africani. Atacatorii au strigat lozinci contra Albilor în timp ce îl loveau cu furie pe tânărul căzut la pământ.

Peste 1.000 de naționaliști bulgari au participat la marșul anual în memoria lui Hristo Lukov

2012-02-19T01:14:00.002+02:00

Peste 1.000 de naționaliști bulgari au participat sâmbătă, 18 februarie 2012, la Sofia, la un marș în memoria generalului Hristo Lukov, asasinat de comuniști în anul 1943. Marșul a fost organizat de Uniunea Națională Bulgară. Participanții au strigat lozinci anticomuniste și au purtat benere cu chipurile eroilor bulgari Hristo Lukov și Vasil Levski (simbol al luptei anti-otomane a poporului bulgar).
În ciuda zarvei făcute de diverse organizații „antifasciste” și „antidiscriminare” care pretindeau interzicerea marșului și suprimare libertății de expresie pentru naționaliști, evenimentul s-a desfășurat fără incidente.

„Investitorii” ruși exploatează, cu cianuri, aurul românesc de la Baia Mare!

2012-02-18T10:24:00.001+02:00

Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Europa (corporaţia miliardarului rus Mihail Prokhorov) a pus mâna pe aurul românesc după ce a cumpărat, în acest an, KazakhGold Group Limited (care deţine 25% din industria auriferă din Kazahstan). Astfel „s-a pricopsit” şi cu o subsidiară în Baia Mare: compania Romaltyn Mining, descendentă a fostei uzine Aurul, numită apoi Transgold (cea implicată în accidentul ecologic transfrontalier din anul 2000).

În aparenţă o parte infimă, neglijabilă, a tranzacţiei, firma din Baia Mare este interesantă pentru Polyus Gold prin prisma faptului că aici se poate relua producţia de aur printr-o tehnologie extrem de rentabilă: cianurarea. Procedurile au început în urmă cu patru ani, de atunci desfăşurându-se o luptă surdă (metoda fiind una controversată în România), dar care se află într-un stadiu avansat.

De 30 de ori mai mult aur decât cifrele oficiale

Prelucrarea cu cianuri a sterilului minier de către Romaltyn Mining are o miză uriaşă. La scurt timp după ce Polyus Gold a devenit proprietar al companiei băimărene, directorul tehnic, Benoniu Munteanu, a afirmat că „SC Romaltyn Mining se bazează pentru procesare pe circa 8,5 milioane tone de steril din Iazul Central, singura resursă aflată astăzi în patrimoniul său”. Adevărul este altul!

Compania intrată în patrimoniul miliardarului rus Mihail Prokhorov nu urmăreşte prelucrarea sterilului doar din singura haldă pe care o deţine, cea din Tăuţii de Sus (implicată în accidentul ecologic din 2000), ci şi din alte perimetre. În noiembrie 2010, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale i-a acordat companiei Romaltyn patru licenţe de exploatare a “produsului rezidual minier”. Conform acestora, Romaltyn poate exploata sterilul din iazurile de decantare de la Flotatia Centrala, Meda, Aurul Săsar şi de la Uzina de Preparare. Din cele patru “depozite de aur”, cel mai interesant concentrat piritos se află la halda de steril de la Flotaţia Centrală (situată între Baia Mare şi orăşelul Baia Sprie). Acesta este, susţin sursele noastre, de câteva ori mai bogat în aur decât o spun cifrele date publicităţii.

Potrivit datelor comunicate de fiecare când vreun oficial (deputaţii Luca Ştefănoiu - în 1999, Vlad Gabriel Hogea - în 2003 ori şeful Gărzii de Mediu Maramureş, Călin Crişan, în 2010) pirita arseno-auriferă din zona industrială de est a Băii Mari, depozitată în Uzina de Preparare Flotaţia Centrală, ar avea un conţinut de aur de 0,4 grame/tonă.

În realitate, compoziţia chimică a piritei de Şuior, stocate în incinta Uzinei de Preparare Flotaţia Centrală, indică valori mult mai mari de aur, care le depăşesc de aproape 30 ori pe cele publice. Conform unei expertize de specialitate care până acum nu a fost făcută publică, concentratul piritos arseno-aurifer de Şuior din Uzina de Preparare conţine… 11,30 grame de aur/tonă şi 43,10 grame de argint/tonă. Această analiză de specialitate a fost comandată de Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase REMIN SA (proprietara haldei) şi efectuată la singurul laborator atestat în acest sens din judeţ, fostul Institut de Cercetări şi Proiectări Miniere Baia Mare, de firma SC Lorechim SRL, specializată în cercetare şi extracţie a minereurilor metalifere neferoase.

Ce mai scoate cianura din steril

De asemenea, analiza efectuată de specialiştii în chimie şi metalurgie de la Lorechim atestă faptul că “pirita refractară cu conţinut de aur” mai conţine: sulf (46,78%), arsen (2,30%), plumb (0,61%), zinc (0,73%), cupru (0,04%), dioxid de siliciu (14,40%), oxid de calciu (sau var

nestins - 1,27%), oxid de magneziu (0,12%), mangan (0,02%), fier (36,4%), stibiu (antimoniu - 0,08%), cadmiu (0,002%) şi seleniu (0,003%).

La Flotaţia Centrală din Baia Mare sunt depozitate aproximativ 10,5 milioane tone de steril cu metale grele şi 500.000 de tone de pirită arsenioasă (numit în limbaj mai puţin tehnic: „steril aurifer”). Se estimează că prin prelucrarea prin tehnologia cianurării se obţin peste 5,65 tone de aur. Directorul tehnic al Romaltyn Mining, Benoniu Munteanu, a afirmat că noii proprietari ai companiei din Baia Mare “doresc să reia activitatea de procesare până la începutul anului 2011”.

Transgold ar fi „şterpelit” din România aur, wolfram şi beriliu

Proiectul “Aurul” a debutat în 9 mai 1990, dată la care a fost semnat acordul de principiu între Esmeralda Ranger Exploration (Australia), Compania Natională Remin Baia Mare şi Geomin SA Bucureşti. Noua firmă, SC Aurul SA, avea următorul acţionariat: Esmeralda - 50%, Compania Remin - 44,5%, Geomin S.A. Bucureşti - 5%, alţii - 0,5%, iar obiectul de activitate declarat era extracţia metalelor neferoase din sterile de flotaţie depozitate în haldele din jurul municipiului Baia Mare. După apariţia companiei australiene în Maramureş, la conducerea Remin s-au perindat trei oameni-cheie, care s-au regăsit ulterior în structurile de conducere ale Transgold, firma care s-a înfiinţat după dispariţia SC Aurul SA, dispariţie forţată de catastrofa ecologică din 2000. Aceşti oameni, care sunt şi acţionari la firmele cu care lucra Transgold, SC Transfigura SRL şi SC Explorer SA, sunt Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu (ultimul a fost şi director general în Ministerul Industriilor şi Resurselor).

Cei trei au pus bazele actualului Romaltyn, Hudrea regăsindu-se şi azi în conducerea firmei, indiferent de cine a fost stăpânul „fabricii de aur” din jurul Băii Mari. În 2003, deputatul Vlad Hogea, care cita documente de arhivă de la unităţile miniere care au făcut iazul Meda, iaz “drenat” de Transgold, spunea că în zonă ar fi fost extrase 45 de tone de aur şi 300 de tone de argint. Pentru că Transgold a refuzat prelucrarea în Baia Mare a minereului obţinut după prelucrări succesive ale haldei de steril şi l-a transportat în Anglia, fără ca autorităţile vamale române să aibă posibilitatea tehnică de a verifica conţinutul real al aliajului, statul român a fost păgubit într-o afacere în care a intrat cu materia primă şi a scos… mai nimic (redevenţa anuală plătită României a fost de 2% din producţia de aur declarată de Transgold, după prelucrarea minereului în Anglia).

De altfel, una dintre disputele niciodată cercetate de autorităţile statului roman se referă la faptul că, pe lângă aur şi argint, minereul trimis în străinătate conţinea metale rare şi mai preţioase decât aurul: wolfram, cesiu, stronţiu, radiu, beriliu, iridiu.

Tehnologia cu cianuri – lecţie învăţată?

Printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru extragerea prin cianurare a aurului din sterilul minier, noul proprietar al Romaltyn Mining, Polyus Gold, trebuie să construiască şi o staţie de epurare performantă. “Încă din anul 2007 a fost finalizată procedura de solicitare a autorizaţiei de mediu, dar pentru a primi această autorizaţie, fără care nu pot începe producţia, Romaltyn trebuie să îndeplinească nişte condiţii, printre care finalizarea instalaţiei de cianurare, prin care se reduce conţinutul din tulburele de steril până la parametri legali”, a explicat şeful Gărzii de Mediu Maramureş, Călin Crişan. Conform legii, concentraţia cianurilor din apa ce urmează să fie evacuată în râul Lăpuş trebuie să fie sub 0,1 miligrame/litru.

Deşi autorităţile de mediu din judeţ liniştesc populaţia privind termenul îndepărtat privind începerea procesului de exploatare a sterilului minier prin cianurare, reprezentanţii Gărzii de Mediu spunând că mai durează până la construirea staţiei respective şi că acum, spre deosebire de 30 ianuarie 2000, când aproximativ 100.000 de metri cubi de steril şi cianuri s-au scurs din iazul de decantare de la Bozânta în Tisa, “un accident asemănător nu mai e posibil”, localnicii privesc cu scepticism reînceperea activităţii la Romaltyn. Cu toate acestea, băimărenii “au stat pe margine” în 25 iulie 2010, când li s-a oferit posibilitatea să se pronunţe în acest sens, în cadrul unui referendum, doar 12,67% dintre localnicii cu drept de vot prezentându-se la urne.

Profitând de letargia localnicilor, şefii de la mediu se transformă în avocaţi ai Romaltyn. “Condiţiile de siguranţă sunt respectate. Acum, pereţii celor patru tancuri de leşiere «vinovate» de accidentul din 2000 au o grosime de un centimetru, aproape dublă faţă de cea prevazută

de lege, şi fiecare tanc are o başă colectoare (gropi betonate, ermetice) cu o capacitate dublă decât a tancului. Nu sunt motive de îngrijorare”, a menţionat şeful Gărzii de Mediu, Călin Crişan. El a mai precizat că în cazul în care conţinutul de cianură din lacurile de oxidare de la Bozânta este peste limita legală, se neutralizează şi după aceea, dacă analizele de laborator indică o concentraţie “normală”, sunt evacuate în râul Lăpuş.

Tehnologia fără cianuri, ignorată

Băimărenii de la Lorechim (dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, Liana Oşanu, Lidia Ionescu, Loredana Năftănăilă dr. ing. Vasile Coman şi dr. ing. Corneliu Pop) au perfecţionat şi brevetat o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, care utilizează tiosulfatul de sodiu şi care exclude tehnologiile pe baza de cianuri. Deşi eficientă, unii spun că tehnologia nepoluantă e puţin mai scumpă decât cea prin cianurare, însă poate ar trebui luat în calcul şi riscul de mediu, ţinând cont de precedentul din anul 2000.

ziaruldeinvestigatii.ro

La Chișinău se pun bazele unui Consiliu al Unirii cu România

2012-02-18T04:03:00.001+02:00

Comunicat de presă al grupului de lucru pentru formarea Consiliului Unirii

După prima ședință a reprezentanților PNL, PNR, ai unor segmente ale sectorului asociativ, ai spațiului mediatic și a altor persoane, cunoscute în societatea noastră ca adepți ai unionismului, marți a avut loc prima ședință a grupului de lucru, format pe data de 8 februarie 2012.

La ședință s-au discutat un șir de probleme legate de deciziile și acțiunile ce se impun pentru constituirea unei structuri unioniste situată de asupra partidelor, dar în care să se regăsească membrii acestora, structură avînd menirea să sensibilizeze clasa politică de la București și de la Chișinău, precum și întreaga populație românească, asupra necesității coagulării continue a forțelor unioniste în vederea realizării idealului de reîntregire a neamului românesc.

Grupul de lucru, format din 25 de persoane representative, înscrise voluntar, au decis asupra denumiri primei entități – Consiliul Unirii – care se va ocupa de organizarea acțiunilor de importanță majoră în anul curent, 2012, cînd se împlinesc 200 de ani de ocupație ruso-sovietică a teritoriului românesc din stînga Prutului.

De asemenea, s-a examinat proiectul Manifestului Consiliului Unirii, care va fi redactat și lansat în spațiul public. S-a discutat despre eventualitatea unui Președinte de Onoare, ca simbol al rezistenței românilor din stînga Prutului în fața ofensivei constante din partea forțelor antiromânești și antiunioniste pe această multpătimită palmă de pămînt.

A fost format un grup organizator, mai restrîns, care va pregăti ședințele grupului de lucru și va acționa pornind de la sarcinile repartizate asumate de responsabili pe compartimente.

De asemenea, s-au stabilit obiectivele pentru etapa următoare, legate de elaborarea unei concepții a acestei structuri, care urmează să se amplifice printr-o eventuală Mișcare omonimă, ce va include români și alogeni de pe ambele maluri ale Prutului, structuri din sectorul asociativ, partide, persoane fizice, demnitari. Unul dintre obiective este participarea la acțiuni comune ale românilor din întreg spațiul românesc.

S-a decis identificarea continuă de noi aderenți la ideea coagulării forțelor unioniste din spațiul politic, asociativ, mediatic, precum și din rîndurile membrilor fondatori ai Consiliului național al Unirii, constituit în anul 1991, pentru eficientizarea structurii aflate la începutul constituirii sale.

Următoarea ședință va avea loc peste o săptămînă.

Serviciul de presă al Consiliului Unirii

Chișinău, 15 februarie 2012

http://www.pavlicenco.md

Ce-ar trebui să știe fanii lui Che

2012-02-16T22:27:00.002+02:00

1. Omul i-ar fi împușcat pe fanii lui de acum fără să se gândească. Acum toți rockerii și alte neamuri de rebeli îl poartă pe tricouri ca pe un simbol al libertății. Pe dracu’ ! Aveați idee că ,,eroul libertății” a interzis muzica rock în timpul cât a fost în guvernul cubanez ? Că îi arunca în închisoare sau executa pe rockeri, hippioți și alții asemenea ? Că erai executat dacă îndrăzneai să gândești și să te exprimi liber ? În memoria acestor lucruri , fraierii (rebelii ) din categoriile astea îl poartă pe piept. Pe scurt, era un comunist nenorocit. Prin comparație, Ceaușescu era un liberal, față de cât de îndoctrinat era Che.

2. Omul era un dobitoc. Un mare dobitoc, mai precis. Unul dintre cretinii ăia care ajung în poziții înalte și fac praf totul pentru că nu știu altceva decât bătaie. Printre ideile lui ,,geniale” se numără inițiativa de a interzice banii. Mai mult, când a fost ministrul Economiei în guvernul lui Fidel Castro, a făcut pur și simplu praf mare parte a economiei țării.

3. Marele Che era o jigodie fără scrupule. Micul vostru erou executa oameni fără să ezite, uneori chiar cu mâna lui. Pentru ce crime ? Printre altele, pentru că scriau cărți. Sau scriseseră. Sau aveau alte idei decât el. De fapt, a recunoscut public faptul că regimul lor execută prizonieri politici și va continua să o facă. Și a spus textual că nu are nevoie de dovezi, îi execută și așa. Frumos, nu ?

4. Revoluționar din prostie. Poate credeți că Che Guevara a plecat din Cuba ca să facă bine săracilor. Să le aducă revoluția. De fapt, a plecat fiindcă Fidel Castro nu-l mai suporta și își dădea seama că ăsta trage țara în jos. Așa a plecat omul nostru să facă revoluții prin altă parte. Și ghici ce ? Niciuna nu i-a reușit. Tare, nu ?

5. Era un hoit. Efectiv. Marele Che Guevara era celebru pentru faptul că nu se spăla. Pur și simplu nu-i plăcea apa. Nu e vorba că uita să facă duș într-o zi. Cu săptămânile și lunile uita. Bine, ca să fiu sincer în cazul ăsta înțeleg de ce unii dintre vamaioți se identifică atât de mult cu el.

6. Celebru datorită dușmanilor. Dacă nu știați, pe Che l-au făcut celebru tocmai ăia pe care-i ura. Americanii. Hollywood-ul mai precis, care halește orice poveste romantică și care poate stoarce sentimente de la oameni.

Ca un paradox, pe Che îl adulează tocmai ăia care ar trebui să-l înjure. Care dacă Che le-ar fi condus țara, ar fi fost omorâți sau băgați în închisoare. Ca să vezi cât de ușor poți jongla cu mințile ignoranților când le dai o imagine frumoasă și informații deloc.

sursa www.carbon14.ro

Din puțul gândirii lui Che Guevara: “Pentru a trimite oameni în fața plutonului de execuție nu avem nevoie de nici o judecată. Judecata este o procedură învechită, burgheză. Aceasta este o revoluție! Şi un revoluționar trebuie să devină un ucigaş cu sânge rece motivat de ura pură. Noi trebuie să cream pedagogia Zidului!“

“Nebun de furie îmi voi păta puşca cu sânge măcelărind orice duşman care-mi va cădea în mână! Nările mi se vor dilata în timp ce voi savura mirosul prafului de puşcă combinat cu sânge. Odată cu moartea duşmanilor mei mă voi alătura proletariatului triumfător cu un urlet animalic!“. Şi încă un citat: “Ura este unul din elementele luptei noastre, ura nelimitată împotriva duşmanului va dărama orice restrângeri naturale transformând soldații noştri în ucigaşi cu sânge rece.“

THE REAL CHE GUEVARA

Acuzație incendiară în Senat: M.R. Ungureanu a avut o relație homosexuală cu Bodo Hombach

2012-02-16T22:19:00.001+02:00

Noul premier se confruntă, abia instalat, cu o acuzație dură în ceea ce îl privește, venită din partea unui senator al opoziției specializat în ultimii ani în dezvăluiri fierbinți, dintre care mare parte s-au și confirmat. Mai exact, MRU e suspectat că ar fi homosexual, că ar fi avut o relație amoroasă cu fostul Înalt Comisar European Bodo Hombach și că episoadele de iubire ar fi constituit mijloace de șantaj exercitat asupra sa de serviciile secrete și de Băsescu.

Senatorul PSD Valer Marian i-a cerut ieri oficial premierului, în ședința camerei amintite, printr-o declarație politică, să răspundă cîtorva întrebări extrem de precise și, în egală măsură, tăioase:

1. De ce nu şi-a trecut în CV-ul său stufos, la limbi străine cunoscute, şi limba ebraică (pe care o cunoaşte mai bine decât limba maghiară, pe care a trecut-o)?

2. Dacă a fost sau este membru al vreunei organizaţii masonice şi ce grad sau funcţie deţine în aceasta?

3. Dacă a fost şantajat de SRI, de SIE sau de tutorele său politic de la Palatul Cotroceni cu nişte episoade de o anumită orientare sexuală petrecute la Iaşi (în anii ’90), la Cernăuţi (în 2000, la Hotelul Ceremuş) şi la Viena (după 2000, la sediul Pactului de Stabilitate).

Legat de această din urmă întrebare, trebuie menționat că șeful Pactului de Stabilitate era, în acea perioadă, Bodo Hombach, despre care senatorul scrie, în declarația sa: ”Singura lui (MRU n.n.) cucerire pe plan extern este Bodo Homobach, înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, pe care l-a fermecat profund (la Viena, probabil pe valsurile Dunării)”.

Informațiile despre o presupusă relație amoroasă între actualul premier român și Înaltul Comisar European nu sunt noi, ele au mai circulat în culisele politicii și ale presei în ultimii ani, dar e pentru prima dată cînd povestea e oficializată prin prezentarea ei în Senatul României, fiind solicitat și un răspuns din partea primului-ministru, conform procedurilor parlamentare. (B.T.I.)

http://www.inpolitics.ro/acuzatie-incendiara-in-senat-mru-a-fost-iubitul-lui-bodo-hombach-art65924.aspx#

The morales of true National-Socialism

2012-02-16T05:03:00.001+02:00

Interviu cu istoricul Alin Mureşan

2012-02-15T05:28:00.000+02:00

După 4 ani de zile de studiere a subiectului acţiunii violente din Piteşti, la începutul anului 2010 s-a născut ideea site-ului www.fenomenulpitesti.ro. Scopul principal al acestui site este oferirea accesului liber la cea mai mare bază de date despre aceste evenimente, din dorinţa informării cât mai corecte a publicului larg despre ceea ce s-a întâmplat în închisorile comuniste între 1949-1951. De-a lungul timpului în opinia publică au circulat (şi încă mai circulă) destule afirmaţii incorecte, false, mincinoase sau de-a dreptul calomnioase despre destinele unora dintre victimele acţiunii. Nădăjduim că informaţiile de pe acest site vor ajuta şi la eliminarea lor treptată din discursul public. Din acest motiv, site-ul este dedicat memoriei victimelor torturilor din Piteşti.

Gândit iniţial ca un proiect separat, profilul www.fenomenulpitesti.ro a cerut în scurt timp alipirea la proiectul mai amplu „Piteşti, chintesenţa regimului comunist”, asumat de partenerii de la Fundaţia Konrad Adenauer, Fundaţia Arsenie Boca şi IICCMER. Deşi aflate în strânsă legătură, proiectul s-a dezvoltat ca o întreprindere privată a unui grup de cercetători, cu resurse umane, logistice şi financiare proprii.

Fără a se pretinde exhaustiv, site-ul îşi propune să ofere în timp cele mai multe şi mai noi informaţii despre acţiunea violentă din Piteşti (1949-1951), conţinutul informaţional fiind în permanenţă actualizat în funcţie de materialele noi descoperite şi de posibilităţile logistice. Platforma multimedia oferită de mediul pune la dispoziţia publicului larg, în mod gratuit şi exclusiv, fragmente nepublicate şi needitate din interviuri cu peste 30 de victime ale brutalităţilor, copii ale celor mai importante documente, fişele matricole de încarcerare ale victimelor, precum şi descrieri ale închisorii, ale acţiunii în sine şi ale tuturor personajelor implicate.

Pentru prima dată, site-ul publică lista victimelor acţiunii din Piteşti, identificate pe baza surselor complementare. Echipa de cercetători îşi propune ca, în timp, să ajungă la completarea informaţiilor despre toţi cei care au suferit în închisoarea argeşeană. De asemenea, site-ul promovează filmul documentar „Demascarea”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, realizat în 2010. Punctul de pornire al site-ul îl reprezintă volumul „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”, semnat de Alin Mureşan.

Domnul Ionuţ Trandafirescu a stat de vorbă cu istoricul Alin Mureşan despre motivaţia din spatele acestui proiect, despre importanţa fenomenului Piteşti în peisajul comunismului românesc şi despre necesitatea neuitării.

În 2007 scriai prima ediţie a volumului „Pitești. Cronica unei sinucideri asistate”, primul studiu documentat despre acţiunea ce a avut loc în închisoarea Pitești. După aceea ai lansat la început de 2011 un imens proiect, constituit de această dată de o nouă ediţie a cărţii, de un film documentar și de o bază de date online. Crezi că prin publicarea primei ediţii a cărţii nu s-a putut concretiza ceea ce ţi-ai propus?

În istorie nu există subiecte care să poată fi vreodată epuizate. Or, eu ştiam încă de la prima ediţie că va exista şi o continuare dintr-o serie de motive: arhivele se deschid greu şi în etape, apar alţi martori, se publică volume noi. Prima ediţie este astăzi depăşită la nivel de informaţie, deşi la vremea respectivă a reprezentat o noutate. Filmul a apărut prin colaborare mea cu Fundaţia Creştină Părintele Arsenie Boca şi cred că a fost o idee foarte inspirată, întrucât a mărit substanţial publicul proiectului. Şi asta nu doar în ţară, ci şi peste hotare, fiindcă am insistat pentru subtitrări în mai multe limbi de circulaţie internaţională. În fine, site-ul îşi are şi el rolul lui, fiindcă mai nou mediul on-line este principala sursă de informare şi am considerat că e util ca oamenii să aibă la dispoziţie informaţii cât mai corecte şi complete despre fenomenul Piteşti. În plus, pentru mine personal e un avantaj, fiindcă aşa cum spuneam apar mereu surse noi în cercetare şi nu pot să scot ediţii noi ale cărţii o dată la câţiva ani. Aşa încât noutăţile esenţiale vor apărea de acum înainte pe site, în cea mai mare parte.

Ce te-a stimulat în demersul tău având în vedere că toate aceste lucruri le-ai făcut în totalitate benevol?

Ce înseamnă benevol? Până la urmă, sunt istoric şi mi-am făcut meseria. Asta ţine de normalitate. Dacă vrei să vorbim despre motivaţie, ea vine din forţa extraordinară pe care am descoperit-o la foştii deţinuţi politic, care au trecut prin experienţe cumplite, şi totuşi şi-au revenit. E un exemplu de urmat, fiindcă te gândeşti fără să vrei că dacă ei au depăşit acele momente, şi-au regăsit echilibrul şi s-au împăcat cu Dumnezeu şi cu aproapele lor, atunci pe tine nu ar trebui să te clintească sau să te smintească nimic.

Ţi-ai petrecut ani de zile citind, studiind, analizând evenimentele ce s-au petrecut în închisorile comuniste din România și mai cu seamă te-ai implicat în cercetarea tenebrosului experiment de la Pitești. Și totuși consideri că nu este suficient ceea ce ai făcut… De ce reprezintă acest episod de istorie recentă atâta importanţă pentru un tânăr istoric ca tine?

Din două motive. Pe de o parte, fenomenul Piteşti reprezintă un soi de microcosmos al comunismului. Dacă vrei să ştii ce înseamnă comunismul, ce vrea şi cum vrea să realizeze, atunci aici trebuie să te duci în primul rând. O fi având el idealuri nobile, nu ştiu, dar felul în care dorea să ajungă la ele, prin ură, blasfemie şi violenţă, nu lasă loc de comentarii. Aşa încât fiecare detaliu din ce s-a întâmplat la Piteşti mi se pare important. Pe de altă parte, nu-mi place să las lucrurile neterminate sau făcute de mântuială, deşi sunt conştient că imperfecţiuni şi lipsuri sunt încă destule.

Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că ești foarte tânăr. Nu ai autoritatea părinţilor sau bunicilor noștri, care au trăit pe viu efectele ideologiei comuniste. Cum te poţi apăra în faţa celor care sunt mai în vârstă ca tine și chiar susţin că pe vremea comunismului se trăia mai bine?

Fiecare are dreptul la părerea lui. Dar ce ne facem cu sutele de mii de oameni aruncaţi în închisori şi ţinuţi în condiţii care astăzi ar scandaliza asociaţiile pentru protecţia animalelor? Dar cu copiii lor, exmatriculaţi din facultăţi? Sau cu preoţii aruncaţi în închisori? Nu avem de ce să ne mirăm că astăzi elitele noastre suferă la capitolul calitate, pentru că cei care ar fi trebuit să le formeze în mod firesc mureau în închisori, iar în locul lor erau aduşi oameni cu studii aprofundate în 6 luni la şcoli de partid. Argumentele sunt atât de multe şi de simple încât nici nu are sens să le expui. Iar ideea că cine n-a trăit vremurile, nu se poate exprima, e la fel de copilărească. Asta ar însemna să desfiinţăm cu totul istoria. Nu-mi fac probleme, lumea poate să spună ce doreşte, noi ne vedem liniştiţi de treabă.

Putem afirma, ca o concluzie după 20 de ani, că experienţa regimului comunist a fost nefastă pentru România?

Da, din toate motivele pe care le-am amintit deja. Ne-am pierdut obiceiul de a merge la biserică după 45 de ani de comunism, or asta se simte la nivelul societăţii. Materialismul dialectic propovăduit de comunism a pregătit terenul pentru materialismul agresiv de astăzi, există o continuitate din punctul acesta de vedere. Sunt foarte multe astfel de exemple. Acum, eu nu sunt adeptul discursului revanşard, în alb şi negru: comunismul a avut numai părţi rele. Dar cred că per total, experienţa ne-a marcat semnificativ în rău şi că ar trebui să învăţăm din ea.

Cât de importantă ar trebui să fie pentru noi astăzi memoria, conștientizarea și asumarea trecutului?

Putem să trăim şi gândindu-ne doar la mâncare şi bani, fără să ne intereseze altceva, dar personal mă îndoiesc că ne ajută la ceva sau că asta ne va face oameni mai buni. Cine se uită în trecut realizează că avem o identitate, avem motive să fim demni şi mai ales că avem o obligaţie faţă de înaintaşii noştri. N-a trecut aşa de mult timp de când bunicii noştri mureau pe front sau în închisori, apărând ceea ce noi azi luăm de-a gata, ca şi cum ar fi un drept natural. Măcar din respect ar fi bine să ştim ce s-a întâmplat cu ei.

Și ca să revenim la proiectului tău, poţi să ne spui care au fost dificultăţile pe care le-ai întâmpinat în realizarea acestui proiect? Ai avut piedici?

Cred că nu există proiect fără dificultăţi, e firesc să fie aşa. Cea mai mare problemă am avut-o cu faptul că ziua are doar 24 de ore. Apoi a fost destul de obositor să stabilesc un echilibru între partenerii din acest proiect, care provin din medii destul de diferite, şi să lupt cu lipsa de colaborare a unor persoane. Însă toate astea sunt mai puţin importante decât bucuria pe care am avut-o să întâlnesc foarte multă lume talentată, pasionată şi serioasă, care a lucrat de multe ori pe bani foarte puţini, iar alteori chiar pe gratis. Le-am rămas îndatorat multora dintre ei.

Proiectul Fenomenul Pitești a fost lansat, rând pe rând, în București, Cluj, Timișoara, Oradea, Buzău, Constanţa, și mai recent, în Câmpulung Muscel și Pitești. Care a fost reacţia publicului? A fost pe măsura așteptărilor?

Nu am avut aşteptări, n-am ştiut la ce să mă aştept. Pot să spun însă că am fost foarte bucuros că nu s-a muncit degeaba la acest proiect, fiindcă aproape peste tot am avut parte de săli pline. Nu mă aşteptam să se epuizeze atât de repede două tiraje din carte, să fim invitaţi să proiectăm filmul „Demascarea” la TIFF sau să-l difuzăm la televizor. La fel, ne-a luat prin surprindere interesul mare de peste hotare, aşa încât acum lucrăm la posibilitatea de a vinde pachetele carte+film şi în străinătate.

Odată ce ai intrat în contact cu victimele experimentului Pitești și cunoscându-le intimităţile, cum crezi că a fost posibilă rezistenţa în închisoarea de la Pitești? Crezi că dacă tineretul din acea perioadă nu era atât de bine ancorat în ceea ce înseamnă valori tradiţionale, în credinţă nu ar fi rezistat?

Din păcate, când vorbim despre fenomenul Piteşti, rezistenţa este un fenomen izolat. Dar asta nu e nici surprinzător, nici n-ar trebui să fie smintitor. Orice om are momente în care cedează, cu atât mai mult cei supuşi la astfel de grozăvii. Minunea este că ei şi-au revenit, în cea mai mare parte, iar aici categoric credinţa i-a ajutat pe cei mai mulţi dintre ei. Credinţa, iubirea celor din jur (în primul rând familia) şi faptul că au ieşit de sub presiunea constantă de acolo.

Se spune adeseori că gradului de credinţă îi este invers proporţional gradul de cultură. Închisorile politice din timpul regimului comunist au dovedit tocmai contrariul. Paradoxal cei care au simţit imperios necesitatea rugăciunii, au fost tocmai intelectualii și elitele. Cum comentezi această realitate?

Nu ştiu dacă mai contează mediul social din care provii în momentul în care eşti pus în situaţii extreme. Nici nu pot să spun că am făcut o statistică a celor mai credincioşi oameni din închisorile politice, nu cred că este o diferenţă prea mare între ţărani, de exemplu, şi intelectuali. Oamenii în general îşi aduc aminte de Dumnezeu doar în încercările vieţii. Însă cel puţin pentru generaţiile de intelectuali de dinaintea noastră, a fi credincios era un lucru absolut firesc. Anul şcolar, anul universitar începea obligatoriu cu o slujbă şi cu rugăciuni, cultura nu excludea deloc credinţa, dimpotrivă.

Și pentru că această realitate era bine cunoscută de inteligenţa diabolică a regimului comunist am înţeles cu toţii că tocmai aici au încercat să lovească. Cum putem înţelege noi astăzi într-o societate desacralizată că un plan atât de banal pentru omul recent a fost atât de eficient?

Aici ne întoarcem fără să vrem la fenomenul Piteşti. Eu eram mai degrabă ateu când am început să îl studiez. În orice caz, eram indiferent religios. Însă când am văzut furia dezlănţuită împotriva credinţei şi bătaia de joc la care s-a ajuns, mi-am dat seama că ei, comuniştii, validau fără să vrea credinţa şi am început să gândesc altfel. Fiindcă dacă nu crezi în Dumnezeu, dai din mână neinteresat şi mergi mai departe, dar nu te preocupi să inventezi blasfemii şi „liturghii negre”. Pe de altă parte, nu ştiu dacă sunt de acord cu eficienţa planului acestuia. Sigur că pe moment a fost o îndepărtare de Dumnezeu, dar eu azi văd în jurul meu că lumea se reîntoarce în biserici. Şi mulţi vin inspiraţi fiind de cei care au pătimit în închisori, ceea ce e mare lucru.

Unde localizezi Experimentul Pitești pe harta acţiunilor represive a ultimelor secole pe plan internaţional?

Nu cred că putem compara monstruozităţile şi să facem un clasament al suferinţei. E puţin lipsit de eleganţă. Dar am să-l citez pe Gheorghe Stănică din film, nu cred că afirmaţia lui e o exagerare. Pentru cei care au trecut prin asta, „a fost ceva de ordin apocaliptic”. Dar cu siguranţă faptul că toate reacţiile de până acum ale celor din străinătate sunt foarte puternice, spune ceva despre ceea ce a însemnat fenomenul Piteşti.

Este limpede că înșiși ofiţerii de securitate au fost niște elemente secundare în scenariul acţiunii de la Pitești. În a doua ediţie a cărţii chiar ai exemplificat acest aspect: totul s-a petrecut în cel mai mare secret, dirijat din umbră, și, ce e și mai important, din Securitate existau doar 3-4 persoane care știau cu adevărat ce se întâmpla la Pitești. Totuși, de unde veneau toate aceste directive? E plauzibilă ipoteza că doar șefului Securităţii – Gheorghe Pintilie – îi revine întreaga responsabilitate? Și totuși de ce atâta secretomanie de a nu se afla nimic acest experiment?

Aici există încă o problemă destul de mare. Nu există nici cea mai mică dovadă, nici măcar o sugestie despre cine inventa metodele de tortură sau cine a gândit/ordonat blasfemiile de Paşti sau de Crăciun. Ce este clar în urma cercetării este că Gheorghe Pintilie este cel care a gândit şi a ordonat culegerea de informaţii de la deţinuţii politic prin orice metode. El a încurajat violenţa (în documente nu apar ordinele directe de tortură, fiindcă aveau grijă ca acestea să fie verbale, nu scrise), el a cerut ca amănuntele să nu fie cunoscute de nimeni şi el este cel care a recrutat şi a şantajat ofiţeri din Securitate să se ocupe de detalii. Nu aş spune că e singurul responsabil, dar cu siguranţă este cel mai important. Acum, bănuiala mea este că el, agent NKVD fiind, a primit la rândul său instrucţiuni pentru acest lucru, dar asta e greu de demonstrat.

Având în vedere că îi cunoști destul de bine pe supravieţuitorii de la Pitești și că ai păstrat legătura cu aceștia, cred că poţi să ne spui în linii mari cum s-a desfășurat viaţa acestora după eliberare. Cunoaștem că Securitatea i-a ţinut sub supraveghere intensă și după ce aceștia și-au ispășit pedeapsa.

Da, cu siguranţă nimeni n-a ieşit din radarul Securităţii. Pe majoritatea dintre ei i-au presat să dea ofere informaţii şi în libertate, lucru pe care unii l-au făcut, din diverse motive. Unii s-au împotrivit iniţial, alţii nu. Foarte puţini s-au prezentat de bună voie la Securitate, însă. Aproape toţi au avut probleme serioase în a-şi continua studiile şi la angajare, fiindcă presiunile erau constante. Nu au avut viaţă uşoară, asta este clar. Cum spuneau Nicolae Purcărea şi Mihai Buracu, „libertatea” din perioada comunistă a însemnat un „Piteşti după Piteşti”.

Ce impact a avut asupra ta contactul cu foștii deţinuţi politici?

A fost esenţial, pentru că mi-au menţinut motivaţia de a lucra. Când ştii pentru ce lucrezi, nu mai iei în serios toate piedicile şi problemele care apar, e mult mai uşor să le depăşeşti.

Ce ar trebui să se facă pentru ca ceea ce s-a petrecut la Pitești să aibă mai multă rezonanţă?

Foarte multe lucruri. Dar am convingerea că ele vor fi făcute şi n-o spun ca pe o părere. Peste 10 ani-15 ani vom discuta cu totul altfel despre subiect, iar perioada aceasta va părea una romantică.

Și pentru că este inevitabil să nu te întreb, te rog să ne spui care îţi sunt proiectele de viitor.

Strict legat de acest proiect, încă mai sunt câteva evenimente. Sper ca în toamnă să existe cel puţin o proiecţie importantă a filmului „Demascarea” în Bucureşti, alături de victime. Vom mai participa la un festival de film din ţară şi s-ar putea şi la unul destul de important din străinătate, acum suntem în discuţii. În curând sper să ajungem la Câmpina, unde am fost invitaţi de mai multă vreme. Pe deasupra, există extrem de multă muncă de cercetare de făcut pentru site: vom adăuga poze noi cu închisoarea, vom continua să lucrăm la portretele victimelor, vom posta câteva studii legate de Piteşti şi de perioada comunistă, clipuri noi cu victimele şi multe altele. De asemenea, vom începe să lucrăm şi la varianta în limba engleză a site-ului, pentru care începem să strângem finanţare, şi sper ca în curând să putem comercializa filmul, pachete carte+film şi tricouri, atât în ţară, cât şi în străinătate. Aşa încât mai sunt multe de făcut. În ceea ce priveşte celelalte proiecte, nu-mi place să vorbesc înainte de vreme, dar se lucrează şi le voi anunţa la momentul respectiv.

____________________________________________________________

Semnalăm apariţia calendarului „Chipuri de mărturisitori. Slujitori ai Domnului în temniţele comuniste” la Editura Filos, cu sprijinul www.fenomenulpitesti.ro. Calendarul conţine fotografiile de la arestare şi cuvinte de folos ale unor mari figuri duhovniceşti ca ÎPS Bartolomeu, pr. Sofian Boghiu, pr. Adrian Făgeţeanu, ieroschimonahul Daniil, pr. Constantin Sârbu, pr. Constantin Voicescu, pr. Arsenie Papacioc, pr. Arsenie Boca, pr. Dumitru Stăniloae, pr. Gheorghe Calciu, pr. Nicolae Steinhardt, pr. Dimitrie Bejan. De altfel, doi dintre aceştia, pr. Voicescu şi pr. Calciu, au fost închişi la Piteşti, deşi doar ultimul a trecut prin „demascări”. Calendarul poate fi găsit la Fundaţia Arsenie Boca, Librăria Sophia (Bucureşti), Librăria Bizantină (Bucureşti), Librăria Mihai Eminescu (Piteşti), Librăria Casa Cărţii (Piteşti). Pentru detalii şi distribuţie, puteţi scrie la editura.filos@gmail.com.

http://www.pemptousia.ro/2012/02/interviu-cu-istoricul-alin-muresan/

Planul secret al Universității Yale. Cum a vrut să repopuleze Anglia cu o rasă superioară de copii

2012-02-13T22:32:00.001+02:00

Universitatea americana Yale a fost acuzata ca a incercat sa creeze o super rasa de copii britanici in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

In 1940, universitatea s-a oferit sa evacueze copiii personalului de la Universitatea din Oxford, dar, se pare, ca a avut un plan sinistru in spatele ofertei aparent umanitare.

Exista temeri ca liderii unei miscari din cadrul Universitatii Yale au lansat invitatia pentru ca planuia sa repopuleze Anglia devastata de razboi cu o rasa superioara de copii, superdotati intelectual.

Jonathan Freedland, un jurnalist britanic, care a studiat evenimentele din acea perioada, a lansat ipoteza conform careia s-a urmarit protejarea a 125 de copii proveniti din familiile elitelor academice britanice, pentru ca erau vazuti ca fiind noua clasa conducatoare din regat.

Cand a aparut amenintarea invaziei germane, Universitatea din Yale a trimis scrisori la Oxford si Cambridge, lansandu-le oferta de a-si evacua copii si a-i aduce in Statele Unite.

Oferta a fost primita si, astfel, 125 de copii ai personalului de la Oxford si 35 de mame au plecat pe 8 iulie 1940 de pe aeroportul din Liverpool, spre New Haven, Connecticut, unde este Universitatea Yale.

Copiilor le-au lipsit parintii, dar s-au acomodat foarte bine la noua lume, mai cu seama ca au vazut ca sistemul american de invatamant era mai putin rigid decat cel britanic. S-au intors in tara dupa cinci ani.

Ann Spokes-Symonds, care a fost evacuata impreuna cu fratele ei mai mic, a descris calatoria ca o “camaraderie intre oameni educati” care a “creat legaturi intre doua universitati prestigioase”.

Juliet Hopkins, care a fost, de asemenea, evacuata, s-a intrebat ulterior daca intentia Universitatii din Yale nu a fost doar aceea de a le salva gena. “Yale a inaintat oferta doar catre universitatile din Oxford si Cambridge, ceea ce se poate interpreta ca fiind un privilegiu pentru o clasa speciala”.

In perioada de dinaintea razboiului, ideea ca societatea ar trebui sa atinga scopul de a imbunatati calitatea materialului uman era foarte populara, iar intelectualilor li s-a cerut sa aiba mai multi copii, in timp ce oamenii cu educatie precara nu erau incurajati sa procreeze.

Asta sugereaza ca in acea perioada Yale a fost prinsa intr-o idee care este foarte apropiata de național-socialism.

http://ro.news.yahoo.com/planul-secret-al-universitatii-yale-cum-vrut-sa-070800584.html

Atena, în flăcări. Parlamentul elen a aprobat un nou program de austeritate (VIDEO)

2012-02-13T01:44:00.001+02:00

Circa 100.000 de persoane au manifestat în total, 80.000 la Atena şi 20.000 Salonic, împotriva unui nou program de austeritate impus de UE şi FMI Greciei, pe care deputaţii se pregătesc să îl voteze pentru "evitarea falimentului ţării", a anunţat poliţia.

Peste zece clădiri, goale, erau cuprinse de flăcări duminică seara în centrul Atenei, majoritatea incendiate cu cocteiluri Molotov lansate în cursul manifestaţiilor împotriva măsurilor de austeritate, au anunţat pompierii şi poliţia.

"Aproximativ zece clădiri sunt în flăcări, majoritatea din cauza cocteilurilor Molotov", a anunţat Nikolaos Tsongas, purtătorul de cuvânt al pompierilor.

El a precizat că vehiculele de pompieri nu se pot apropia de locurile sinistrate din cauza numărului de oameni aflaţi pe străzi.

Potrivit poliţiei, care a îndemnat cetăţenii să ajute pompierii să participe la lupta împotriva incendiilor, numărul clădirilor indendiate se ridica la 18.

Pe strada Stadiu, o clădire de un etaj, sediul unui magazin de cristale de lux, dar şi cinematograful vecin continuau să ardă către ora 19.45 GMT (21.45, ora României), în pofida intervenţiei a două brigăzi de pompieri, a constatat un jurnalist AFP. Magazinul Kosta Boda, vecin cu cinematograful, ardea deja de o oră atunci când au sosit pompierii, la ora 19.00 GMT (21.00, ora României). mai multe amănunte la mediafax.ro

Inscripţiile pe pereţi, un alt fel de naţionalism

2012-02-11T16:42:00.000+02:00

În noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 1970, două adolescente din Chişinău, Lilia Neagu şi Asea Andruh, au scris zeci de mesaje antisovietice pe principalele clădiri din centrul oraşului. Gestul celor două tinere de 19 ani şi, respectiv, 16 ani a tulburat autorităţile sovietice comuniste, care au ordonat KGB-ului local să afle cum a fost posibil acest lucru şi cum se explică eşecul şcolii sovietice de a educa „om nou".

Lilia Neagu şi Asea Andruh nu se limitau doar la împărtăşirea opiniilor lor prietenilor şi colegilor. În noaptea din 30 septembrie spre 1 octombrie 1970, aproape de miezul nopţii, ele se trezesc din somn, după planul stabilit de cu seară şi vin pe jos din cartierul Malina Mică în centrul oraşului.

Ideea iniţială era de a răspândi foi volante, dar întrucât n-au reuşit să le tipărească la o maşină de scris, au decis să scrie mesajele de mână, cu guaş, pe diferite clădiri din Chişinău: sediul Ministerului de Interne, pe cămine universitare, clădirile Universităţii de Stat din Chişinău, edificile editurilor „Ştiinţa" şi „Cartea Moldovenească", dar şi pe şcoala numărul 1, în total vreo 40 de inscripţii într-o singură noapte.

PENTRU ALFABET LATIN ŞI LIMBA ROMÂNĂ

Majoritatea lozincilor erau împotriva ocupării Moldovei de către ruşi. Unele inscripţii, după cum se observă din dosarul de la KGB, au un caracter naţional pronunţat, se exprimă pentru alfabet latin, respectarea drepturilor moldovenilor în propria lor ţară, revendică sudul Basarabiei de la Ucraina sau critică comportamentul şovin al ruşilor din Moldova.

Un mesaj special este adresat liderului Partidului Comunist al RSSM de atunci: „Bodiul, marş din Moldova". Lilia şi Asea aveau percepţia că mulţi ruşi, dar şi evrei rusificaţi, se bucură de prea multe privilegii, ocupând funcţii înalte, iar moldovenii sunt discriminaţi la ei acasă şi sunt trataţi drept străini.

De aceea, unele lozinci au un caracter anti-evreiesc. Autorităţile sovietice au catalogat aceste apeluri ca fiind toate cu caracter antisovietic, care ar fi periclitat existenţa URSS, aşa cum sugerează şi articolele Codului penal al RSS Moldovenească.

Regimul era deranjat mai mult de caracterul pro-românesc al lozincilor, de faptul că noua generaţie de moldoveni se identificau drept români, decât de caracterul antirusesc şi antievreiesc al celorlalte inscripţii.

Fetele au ajuns acasă, pe la orele 4 dimineaţa, peste câteva ore au mers la şcoală. Abia la câteva zile după eveniment, la 5 octombrie 1970, cele două adolescente au fost arestate. Potrivit afirmaţiile lor recente, de vină n-ar fi fost colegii lor de clasă cărora le-a spus păţania, ci faptul că poliţia politică erau pe urmele Liliei Neagu.

KGB PE URMELE LILIEI NEAGU

KGB a efectuat analiza grafologică a inscripţiilor şi a stabilit foarte uşor paternitatea acestora, dat fiind faptul că aveau mostre ale scrisului Liliei Neagu din 1969, când a fost „profilaxiată".

Aşa cum reiese din dosarul de arhivă păstrat la SIS, Lilia Neagu a atenţionat-o pe Asea Andruh în noaptea cu pricina (30 septembrie-1 octombrie 1970) că cei de la KGB au mostra scrisului său şi va fi identificată uşor, dar Asea Andruh a insistat ca inscripţiile să fie făcute de ambele, într-o pornire de solidaritate juvenilă. Această imprudenţă, firească de altfel la această vârstă, a şi permis KGB-ului să le deconspire în timp record. Alţii, prin comparaţie, erau căutaţi ani de zile. Din momentul în care Lilia Neagu era deja la evidenţa KGB, nu a fost foarte greu să se ajungă la „făptaşă".

Cazul Liliei Neagu şi a Asei Andruh rămâne a fi unul revelator din mai multe perspective. Regimului sovietic a constatat că cel puţin o parte a tineretului nu mai accepta dictatul la care au fost supuşi părinţii, ei gândesc liber şi acest lucru periclitează însăşi existenţa regimului. Iar libertatea interioară a indivizilor va duce la colapsul comunismului.

Nu întâmplător autorităţile comuniste sunt atât de alarmate: înţeleg că prin protestul cu caracter naţional al celor două tinere, exemplul lor poate fi „molipsitor", şi astfel dominaţia ruşilor şi a limbii ruse nu va mai putea fi păstrată. Într-o bună zi, această nemulţumire şi umilinţă la care sunt supuşi etnicii români locali va exploda, aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul anilor 1980, într-un context politic favorabil de data aceasta, care va face posibilă schimbarea.

Sursele gândirii libere şi ale „antisovietismului"

KGB era foarte curios să afle sursele atitudinilor „naţionaliste" ale celor două adolescente. Neagu şi Andruh au declarat recent că ele ascultau acum 40 de ani posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii şi erau abonate la diferite publicaţii din România.

Asea Andruh avea şi o prietenă din România, Gabriela, pe care a cunoscut-o în timpul concertului grupului „Mondial" la Chişinău. Totodată, cele două „inculpate" spuneau că erau revoltate atunci când auzeau la şcoală că regimul românesc interbelic ar fi subjugat basarabenii şi i-ar fi impus să vorbească limba română. Indignarea se referea la următoarele: „Cum să fii impus să vorbeşti română, dacă limba noastră este română"?

De asemenea, cele două tinere erau revoltate şi de faptul că în transportul public, pe stradă, vorbitorii de rusă se uitau de sus la cei care comunicau în limba română şi îi jigneau, iar acestora le era frică să dea o replică pe măsură, ştiind că miliţia le va da dreptate ruşilor.

INTEROGATORIUL

Din 5 octombrie 1970 până la 10 martie 1971, Lilia Neagu a fost închisă la sediul KGB. Asea Andruh nu fusese arestată, fiind adusă de acasă pentru interogatoriu. La 10 martie 1971 s-a organizat şedinţa de judecată la Curtea Supremă de Justiţie, la care Lilia Neagu declară că anchetatorul de la KGB, maiorul Mămăliga, i-a vorbit mult despre istoria Moldovei, încercând să-i schimbe convingerea greşită.

Ambele fete reconfirmă la proces crezul lor: de ce sunt închise bisericile în Moldova, de ce sudul Basarabiei a fost cedat Ucrainei, de ce nu avem alfabet latin, adevăratul veşmânt al limbii „moldoveneşti", şi de ce ni se impune limba moldovenească în locul celor române.

Alte motive de revoltă a tinerelor împotriva puterii sovietice erau acelea că în URSS nu existau condiţii adecvate pentru petrecerea timpului liber de către tineret, aşa cum sunt în Occident. De asemenea, cele două tinere spun la şedinţa de judecată alte detalii care ne permit să înţelegem motivaţia gestului lor.

Pe de o parte, ele sunt convinse că există organizaţii clandestine cu caracter antisovietic şi ele nu fac decât să se înscrie în rândurile celor mai curajoşi care spun deschis ceea ce gândesc. Printre persoanele pe care le pomenesc sunt Andrei Vartic, pe atunci student la Facultatea de Matematică a Universităţii de Stat şi Mihai Moroşanu, condamnat câţiva ani mai devreme pentru „naţionalism".

Pe de altă parte, atunci când au fost întrebate în sala de judecată ce scopuri urmăreau atunci când au făcut inscripţii pe clădirile amintite în noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 1970, ambele adolescente au răspuns că sperau astfel să convingă studenţii să creadă în existenţa organizaţiilor naţionale clandestine şi astfel să-i îndemne la acţiune pentru respectarea intereselor şi drepturilor moldovenilor.Din dosarul de la KGB reiese că Asea Andruh a fost achitată, ea fiind, de fapt, din start chemată ca martor în dosarul Liliei Neagu, nu ca învinuită. Merită de reţinut că această ipostază o deranja, declarând cu mult curaj în şedinţa de judecată că au acţionat în comun şi s-ar simţi mai bine dacă ar fi şi ea condamnată împreună cu Lilia Neagu.

În realitate, Asea Andruh a fost şi ea condamnată, dar pe linie administrativă, nu penală, verdictul fiind pronunţat de către comitetul executiv al raionului Lenin din oraşul Chişinău. Mai întâi, fusese exmatriculată de la şcoală şi apoi angajată, ca formă de pedeapsă, la fabrica de tricotaje „Steaua Roşie".

După spusele ei, în clasa sa de la şcoala nr. 1 avea o colegă a cărei mamă avea o funcţie înaltă în partid şi condamnarea deschisă a unui elev din clasa respectivă ar fi compromis într-un anume fel şi autoritatea ei ca funcţionar de partid. De aceea, s-a decis muşamalizarea „vinovăţiei" Asei Andruh.

Datorită unor împrejurări favorabile şi a riscului pe care şi l-a asumat şefa de tură de la „Steaua Roşie", pedeapsa a fost suspendată după câteva luni.

Cine sunt fetele care au umplut oraşul cu inscripţii antisovietice?

Lilia Neagu s-a născut la 14 mai 1951 în oraşul Leova, a absolvit şcoala medie numărul 2 din localitate, iar în 1969 intră la Şcoala de medicină din Chişinău. În primul an de studii, este preîntâmpinată de KGB să nu mai repete afirmaţii cu caracter antisovietic, pe care le face în discuţiile cu colegii şi prietenii ei.

Dar avertismentul nu a înfricoşat-o, ea continuând „agitaţia naţionalistă. Asea Andruh s-a născut la 16 februarie 1954. În momentul arestării avea 16 ani şi era elevă la şcoala numărul 1 din Chişinău, azi Liceul „Gheorghe Asachi".

A făcut cunoştinţă cu Lilia Neagu la începutul lunii septembrie 1970, când cea din urmă a fost primită să locuiască la familia Andruh. Asea Andruh este cea care a scris pe clădirea şcolii nr. 1, în vara anului 1970, inscripţia „Mondial, noi suntem cu tine". În acea vară faimoasa trupă românească a concertat la Chişinău.

Sursa text: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/inscriptiile-pereti-un-alt-fel-nationalism

Sursa foto: http://basarabiaeromania.wordpress.com

Reuters: tratamentul pe care Fondul Monetar Internațional l-a aplicat României "se ridică la nivelul reputației vechi de vampir"

2012-02-11T16:05:00.000+02:00

Conditiile draconice impuse de Fondul Monetar International guvernului de la Bucuresti au dus la taierea salariilor din sectorul public cu 25%, o masura mai dura decat in orice alta tara. Premierul Romaniei Emil Boc si-a dat demisia iar fortele anti-reforma au luat avant. Rigoarea excesiva ceruta de Fond ar putea provoca daune pe termen lung, scriu analistii Reuters Martin Hutchinson si Christopher Swann intr-un material de opinie intitulat "Abordarea dura a FMI poate fi un dezastru pentru Romania" publicat pe blogul agentiei.

Cei doi incep prin a preciza ca institutia financiara a incercat sa isi cosmetizeze reputatia de temut. Seful FMI, Christine Lagarde, a argumentat ca Fondul ar trebui sa fie mai putin dur, recunoscand ca "o consolidare prea rapida a bugetelor poate afecta redresarea si poate inrautati perspectivele pietei muncii".

Din pacate, scriu analistii Reuters, tratamentul pe care Fondul l-a aplicat Romaniei "se ridica la nivelul reputatiei vechi de vampir". Creditorul a cerut desfiintarea a 100.000 de locuri de munca, taieri salariale mari si majorarea TVA, masuri care au afectat direct populatia saraca.

"Astfel de masuri dure s-ar putea dovedi contrare intereselor tarii. Intarind fortele politice anti-reforma, FMI ar putea ajunge sa indeparteze Romania de la strategiile pe care le incurajeaza", scriu cei doi analisti.

Din punctul de vedere al analistior, Romania nu are nevoie de masuri extreme pentru ca desi deficitul de cont curent a ajuns la 14,5% din PIB in 2007 (mai putin decat in Letonia, Bulgaria si Estonia), problema a fost corectata cu o depreciere de 30% a leului, in perioada 2007-2009. In plus, cheltuielile publice, de 36% din PIB, nu pot fi considerate excesive.

"Politica dura de austeritate fiscala nu reuseste sa adreseze chestiunea coruptiei endemice si alte probleme economice structural, care contribuie la mentinerea PIB-ului pe cap de locuitor pe penultimul loc in Uniunea Europeana. FMI ar putea ajuta tara sa rezolve mostenirea ingrozitoare a regimului Ceausescu. In schimb, severitatea lui risca sa submineze democratia fragila a Romaniei, iar protestele de strada au contribuit la caderea guvernului", considera Martin Hutchinson si Christopher Swann.

Felul in care agentia financiara trateaza Romania aduce in discutie posibilitatea existentei unui dublu standard, explica autorii dand ca exemple tari precum Irlanda si Portugalia, care, argumenteaza ei, au beneficiat de termeni mai toleranti in acordurile de sprijin financiar. Fondul i-a cerut Irlandei sa reduca salariile angajaţilor publici cu 10% şi sa diminueze numarul lor cu 8.000 iar Portugaliei sa micsoreze salariile cu 5%.

"Cand FMI a imprumutat statele mai bogate, conditiile sale au fost mai usoare. Pentru ca Fondul sa isi indeplineasca cu succes misiunea, ar putea fi nevoit sa ofere clientilor mai saraci un tratament similar", incheie autorii.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-11466842-reuters-abordarea-dura-fmi-poate-dezastru-pentru-romania.htm

O fabrică privatizată fraudulos își arată adevăratul potențial. Fabrica de Arme Cugir angajează 500 DE OAMENI. Motivul: cererea mare din străinătate

2012-02-11T11:30:00.000+02:00

Fabrica de Arme de la Cugir este un obiectiv economic de interes major pentru securitatea națională și un activ profitabil pentru economia locală și națională. A fost ajutată să falimenteze pentru a fi privatizată fraudulos, în interesul unor indivizi dubioși.

Fabrica de Arme Cugir ar urma să angajeze, în perioada următoare, aproximativ 500 de persoane pentru a putea acoperi comenzile pe care le are pentru piaţa externă, propunerea urmând să fie prezentată într-o viitoare şedinţă de Guvern, a anunţat, vineri, directorul general al ROMARM, Vasile Crişan.

Directorul ROMARM, Vasile Crişan, a declarat pentru Mediafax că Fabrica de Arme Cugir are nevoie de aproximativ 500 de noi angajaţi pentru a reuşi să acopere contractele pe care le are pentru piaţa externă.

"Datorită contractelor pe care le avem la nivelul Fabricii de Arme Cugir şi a volumului de lucru, este necesară angajarea unui număr de 500 de salariaţi, care vor fi doar în zona de producţie şi în felul acesta putem să satisfacem comenzile beneficiarilor pe care îi avem în integritate, la capacitatea la care dânşii ne-o cer. Niciun salariat care va fi angajat nu va aparţine sectorului TESA, ci doar sectorului de producţie, pentru a rezolva necesarul de comenzi pe care fabrica din Cugir îl are la ora actuală", a spus Crişan.

Directorul ROMARM a spus că este vorba de comenzile pentru contractele pentru piaţa externă, însă nu a dorit să dea mai multe detalii despre acestea.

Crişan a afirmat că urmează să prezinte într-o viitoare şedinţă de Guvern o notă de fundamentare a acestei propuneri, din care să rezulte necesitatea angajării personalului, urmând ca Executivul să ia o decizie.

"Sunt convins că voi obţine la nivelul Guvernului înţelegerea necesară de a opera cât mai repede aceste angajări în scopul producţiei şi al creşterii economice, atât a judeţului, cât şi a ţării", a spus Vasile Crişan.

Fabrica de Arme Cugir s-a format în 2004 prin divizarea Uzinei Mecanice Cugir, societatea preluând o parte din producţia de armament şi fiind o filială a Companiei Naţionale ROMARM SA. Fabrica are în prezent 655 de angajaţi şi este specializată pe producţia de armament şi muniţie pentru infanterie.

Cugir este un oraş cu aproximativ 26.000 de locuitori, situat în judeţul Alba.

http://www.realitatea.net/fabrica-de-arme-cugir-angajeaza-500-de-oameni-motivul-cererea-mare-din-strainatate_912811.html

„Tintin în Congo” a scăpat de cenzură. Doar în Belgia!...

2012-02-11T02:22:00.001+02:00

Vineri, un tribunal belgian a refuzat să interzică vânzarea desenelor animate „Tintin în Congo”, respingând argumentele unui individ congolez care pretinde că în cartea respectivă abundă stereotipurile rasiste despre africani.

Tribunalul din Bruxelles a motivat în decizie că legea anti-rasism se aplică numai în cazul în care există intenția de a discrimina pe cineva, a declarat Ahmed L'Hedim, avocatul lui Bienvenu Mbutu Mondondo - congolezul care s-a străduit să îl scoată pe Tintin de pe rafturile librăriilor belgiene.

"Este o carte de benzi desenate rasiste, care celebrează colonialismul şi supremaţia rasei albe asupra rasei neagre", a spus Mbutu anul trecut.

Procesul durează din anul 2007, timp în care Bienvenu Mbutu Mondondo a încercat să obțină cenzurarea cărții sau „măcar” o notă de avertisment pe coperta cărții de desene animate care să precizeze că a fost scrisă în altă epocă și conține stereotipuri rasiste, fiind catalogată ca „literatură pentru adulți” și interzisă cititorilor sub 16 ani. Ambele cereri au fost respinse, dar Mbutu nu se lasă. Avocații săi au declarat că vor face recurs chiar luni.

Reprezentanții editurii franceze Casterman și ai firmei belgiene Moulinsart, cea care deține drepturile asupra francizei Tintin au declarat că au primit decizia „cu mare satisfacție”. Alături de ei sărbătoresc milioane de fani ai jurnalistului Tintin și ai cățelului Milou, parteneri în seria de benzi desenate de Hergé, pe numele său adevărat Georges Remi (1907-1983).

Pe această temă: Tintin în Congo - o controversă

În 1930, Hergé își conduce personajul într-o aventură în Congo (a doua carte după Les Aventures de Tintin, reporter du „Petit Vingtième”, au pays des Soviets), iar în ediția din 1946 elimină toate referințele despre Congo, colonie belgiană, renunță la o scenă în care Tintin dinamitează un rinocer, redesenează casete întregi.

În ciuda acestor schimbări, Hergé este acuzat în continuare de rasism, pentru că oamenii din Congo sunt portretizați în stereotipuri, stupizi și infantili. Specialiștii susțin că punctul de vedere al lui Hergé nu este unul rasist, ci reflectă doar o privire superioară și, cumva, naivă, ținând cont de contextul istoric al anilor ’30-’40.

În 2007, un student congolez din Belgia intentează un proces, susținând că volumul este o insultă la adresa poporului congolez, și cere retragerea definitivă a volumului din librării.

În SUA, tot în 2007, biblioteca publică Brooklyn mută volumul într-un lot special de 700 de cărți rare pentru copii, la care accesul se face doar pe bază de programare.

Și încă o dovadă că sminteala corectitudinii politice a atins un nivel grotesc, iată că, în noiembrie 2011, în Marea Britanie, rețeaua de librării Waterstones retrage volumul de pe rafturile dedicate cărților pentru copii, iar editura Egmont decide să acopere volumul cu o bandă protectoare care avertizează cititorul asupra conținutului, iar un text introductiv explică contextul istoric în care este plasată povestea.

Citește și "Îl acuz pe Tintin de rasism"

Rusia adoptă pedepse mai dure pentru pedofili: castrarea chimică și închisoarea pe viață

2012-02-10T20:24:00.000+02:00

„Pedofilii la ștreang!”

Duma de stat din Rusia a adoptat un proiect de lege care prevede pedepse mai dure împotriva pedofililor, inclusiv castrarea chimică şi închisoarea pe viaţă, a declarat Pavel Astakhov, reprezentantul președinţiei pe probleme privind drepturile copiilor. Noua lege ar putea intra în vigoare dacă este votată și de camera superioară a parlamentului rus.

”Adoptarea proiectului de lege este un pas important, dar poate fi îmbunătăţit”, a declarat Pavel Astakhov, potrivit Ria Novosti. Noua lege prevede pedepse mult mai dure decât până acum împotriva pedofililor. Aceștia nu vor mai avea dreptul la eliberare condiţiontă, iar recidiviştii vor primi închisoare pe viaţă.

Potrivit oficialului rus, în 2010, 98% din cei condamnaţi pentru pedofilie au comis noi abuzuri după ce au ieşit din închisoare.
Însă, în cazul celor castraţi chimic, numărul pedofililor care au recidivat este mult mai mic, de doar 3%.

Pentru a intra în vigoare, proiectul de lege, care a trecut de Duma de stat (camera inferioară a parlamentului), mai trebuie să fie votat şi de camera superioară a parlamentului şi apoi semnat de preşedintele rus.

Pedeapsa cu castrarea chimică a pedofililor este folosită în alte țări precum Germania, Franţa, Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Suedia, Israel, Polonia, Canada şi în unele state din SUA.

Andreea Ionescu

http://www.ziuanews.ro/ro/Politica-externa/Rusia-adopta-pedepse-mai-dure-pentru-pedofili-castrarea-chimica-si-inchisoarea-pe-viata_12851

Modelul lui M.R. Ungureanu: Ana Pauker!

2012-02-10T12:27:00.001+02:00

Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu si-a declarat ieri sustinerea pentru portretul Anei Pauker, asezat langa biroul sau, in cadrul galeriei fostilor ministri de Externe ai Romaniei, informeaza un comunicat al Asociatiei Academice de Administratie Publica EUROPA (AAAPE).

Reprezentantii AAAPE i-au cerut ieri in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat spunand ca din punct de vedere istoric nu poate renunta la nici unul dintre tablourile afisate pe holurile MAE. Ungureanu a declarat ca initiativa afisarii tabloului Anei Pauker ii apartine. (D.E.)

(Ziua, 30 iunie 2006 )

ANA PAUKER face parte din galeria marilor călăi ai neamului românesc

nume real: Hannah Rabinsohn, evreica (1/12/1893, Codaesti, Vaslui - 3/06/1960, Bucuresti)

Supranumita "Doamna rosie" a blocului sovietic, liderul neoficial al Partidului Comunist Roman imediat dupa razboi, conducătoarea din umbră al ţării pe care o ura din tot sufletul, agenta nr. 1 a Moscovei la Bucureşti, a contribuit din plin la genocidul comunist si la distrugerea României sub bagheta lui Stalin. "A fost o terorista de anvergura internationala, cu nimic mai prejos decat un alt produs mai tardiv al Moscovei, Carlos Ilici Ramirez. Daca in cruzime ea l-a egalat pe Carlos, in schimb l-a depasit categoric in privinta vicleniei si machiavelismului" (Liviu Vălenas, "Memorialul stalinismului", pg. 166)

De profesie croitoreasa, a fost agenta a N.K.V.D.- ului şi a Cominternului - Internationala Comunista - (1919-1943), condamnata în 1936 la 10 ani închisoare si schimbata, în urma unui acord romano-sovietic, cu Ion Codreanu, luptator unionist basarabean arestat de sovietici. A avut o viata aventuroasa, era "deosebit de eleganta, caci se îmbraca la Paris (şi se dezbraca la Bucureşti)", contractând mai multe casatorii, dintre care cea cu ing. Marcel Pauker (la 1 iunie 1921, la Zurich, Elvetia), pe care l-a denuntat ca trotkist, fiind împuşcat în 1938 din ordinul lui Stalin.

A urmat şcoala de cadre "V.I.Lenin" a Cominternului, fiind membra a Biroului Politic al P.C.R. "de peste hotare" si jucând un rol important în formarea diviziei "Tudor Vladimirescu" (din prizonierii romani aflati în lagarele sovietice); dupa desfiintarea Comintern, Ana Pauker a lucrat la sectia romana a unui institut care se ocupa cu problemele reeducarii prizonierilor si conducea Radio Romania Libera. Avansată colonel al armatei sovietice de catre "ţarul roşu" de la Kremlin, a venit în Romania împreuna cu armata sovietica de ocupatie, la 16 septembrie 1944, cand a coborat din avion in uniforma de general sovietic.

Din ordinul lui Stalin şi Molotov - ambii avand pentru aceasta o mare slabiciune - Vâşinski a introdus-o în guvernul instalat de sovietici la 6 martie 1945.

6 noiembrie 1947 - 11 iulie 1952, a fost pusa în fruntea Ministerului Afacerilor Externe (prima femeie din lume ajunsa ministru de externe!) în locul lui Gheorghe Tatarascu. Punând in functiile de conducere evrei (peste 50% din aparatul) , întreaga politica extema a Romaniei se afla pe mana Anei Pauker, în cele din urma a Moscovei, fiind singura persoana din Romania care putea comunica prin telefon direct cu Stalin. Pe linie politica şi de stat, ca om de baza al Moscovei în Romania, Ana Pauker a fost "un agent de executie extraordinar, ca o maşina infernala".

16 aprilie 1949 - 24 noiembrie 1952, a avut functia de al doilea vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Ana Pauker, pion esential al Moscovei în Romania, fost "aleasa" în Biroul Politic al C.C. al P.C.R. alaturi de Luka Laszlo, Burach Tescovici şi Gheorghe Gheorghiu Dej, ea având de fapt întreaga putere.

Trio-ul Hannah Robinsohn, Luka Laszlo, Burach Tescovici, condus de ea si având armata sovietică in tara, politia organizată in maniera teroristă, au dus o politică de represiune cruntă împotriva românilor pe care ii ura din tot sufletul, umplînd puşcariile cu opozanţii regomului, si demonstrând că era patrioată sovietică şi a U.R.S.S.- ul şi expansiunea acesteia erau mai importante decat teoriile comuniste şi mai ales decat aspiratiile româneşti. Puterea lor înceteaza în mai 1952, cand sunt înlăturati din functii, în urma declanşării campaniei antisemite de către Stalin. Arestată în februarie 1953, anchetată ca trotkista si deviationista, acuzata de legaturi cu serviciile de spionaj straine, de promovarea legionarilor în partid, de intarzierea colectivizarii si altele, scapă cu viata datorită morţii lui Stalin, devenind colaboratoare a Editurii Politice (pentru traducerile din clasicii marxism-leninismului).

(Dr. Dominuţ Pădurean, "Insula Şerpilor", Ed. Muntenia, Constanta, 2004, p. 350-353)

www.gid-romania.com

Mihai Răzvan Ungureanu știe ungurește, dar știe și evreiește, deși nu-l cheamă Evreianu

2012-02-09T21:21:00.000+02:00

Aud repetîndu-se de cîteva zile că Mihai Răzvan Ungureanu este un erudit, un vorbitor de cîteva limbi străine, ceea ce ar fi o garanție că va fi un bun prim-ministru.

Ca o paranteză, îmi amintește de Petre Roman, premierul cu care am intrat în capitalism în 1989: și el făcea paradă cu limbile străine pe care le cunoștea, unele învățate chiar în țara lor de baștină, în anii de studiu. Impresionase Petrică Roman cu felul lui de a trece de la franceză la spaniolă, de la spaniolă la engleză și lumea a ignorat cîteva amănunte legate de poliglotul proaspăt premier:

1. că era fiul lui Valter Roman, agent NKVD, venit pe tancuri de la răsărit în 1944 cu trupele “eliberatoare”, avînd funcția de comisar sovietic însărcinat cu propaganda în rîndul decimatei armate române;

2. că avusese privilegiul să studieze în străinătate, într-o țară în care numai securiștii plecau afară la studii.

Închid aici paranteza despre Petre Roman.

Revenind la Mihai Răzvan Ungureanu. În CV-ul lui, pe care-l puteți vedea aici a scris inclusiv că o rupe un pic pe maghiară. Unii poate cred că MRU e lăudăros, că s-a dat mare și cu limbile străine pe care nu le vorbește perfect. Dar să știți că e modest, n-a trecut chiar toate limbile pe care le cunoaște. Omul știe și ebraică, după cum rezultă de pe un site al comunității evreiești:

“Noul ministru de externe al Romaniei converseaza in limba ebraica.

Noul ministru de externe al Romaniei, d-l Mihai Razvan Ungureanu, s-a intalnit cu persoane din randul evreilor care au fost surprinse de faptul ca d-lui vorbeste putina ebraica, urmare a studiilor facute la universitatea din Ierusalaim.

D-l Ungureanu si-a facut doctoratul in “Istoria evreilor din Romania” si in urma cu cativa ani a venit in Israel pentru specializare. Inainte de numirea in inalta functie, urma sa fie numit seful “Centrului de studii evreiesti” din orasul Iasi. D-sa promoveaza cu devotament subiecte legate de poporul evreu,si actioneaza pentru introducerea unui program de invatamant legat de Holocaust, ca parte integranta din programul general de invatamant in Romania…”

Se pune acum întrebarea de ce fostul șef SIE nu a trecut în CV acest amănunt. Ce, îi e jenă cu aceste cunoștințe? De ce a făcut discriminare între limbile pe care le cunoaște, excluzînd din CV ebraica? Noi o să anunțăm Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la acest fapt impardonabil.

Alexandru Căutiș

kamikazeonline.ro

Mişcarea Legionară de Rezistenţă. Cele 16 comunicate răspândite în Ţară: Comunicatul Nr. 5

2012-02-08T23:32:00.000+02:00

COMUNICAT N. 5
_____________
SPECIAL STUDENȚIME

N.B. - Citeşte reciteste, cugetă la cele scrise. Trece apoi textul mai departe dela mână la mână sau prin postă. Dacă poţi multiplică-l si răspândeste-l în mijlocul tineretului studenţesc şi muncitoresc. Nu te manifesta deschis. Nu lăsa urme. Misiunea ta e să arunci sămânţa cea bună, în tăcere, dar cu convingere. Va veni şi timpul culesului!

Studenți români,

Sub semnul unei filozofii materialiste și atee, ați fost purtați pe drumul erorilor intelectuale, sociale și umane. Sub amenințarea neterminării studiilor, ați fost obligați să vă încărcați memoria cu principii marxiste, socialism științific, materialism istoric, dialectivă și determinism. Pozitivismul, utilitarismul și realismul politic v'au devenit familiare. Jonglați cu teoria ”plusvalenței”, cu socializarea marilor intreprinderi, cu sistemul colectivist și alte multe idei egalitare. V'ați adaptat (cu voie sau fără voie) unui regim politic totalitar, machiavelic, inuman. Plini până la saturație de teorii pseudo-științifice economico-politico-sociale. Încercați să unificați acest amalgam inform și să vă creați o linie de conduită. Dar toate sforțările sunt zadarnice! Vă isbiți veșnic de lipsa esențelor, de lipsa elementelor bazice ce duc la armonia conceptelor.

Teoriile socio-filozofice sau economico-politice trebuesc EXPUSE, iar nu IMPUSE: lăsate să dospească într'o atmosferă de libertate intelectuală, în conformitate cu personalitatea fiecăruia. Numai astfel pot avea un răsunet binefăcător și-o influență nestrămutată. Sub obrocul nemilos al comunismului, orice inteligență e supusă stagnării, orice inițiativă e clasată indisciplinată, orice inconformism e considerat trădare. În lumina marxismului, numai omul supus voinței totalitare a partidului își poate face un rost în viață. Dar e un rost de câine, ce revine celor slugarnici. Omul plin de personalitate și capacități se pierde umilit sub sgura netoților obrasnici și fără rușine.

Studentul e mai supus ca oricine la înălțări sau prăbușiri definitive. Dar poziția lui de intelectual îl obligă să nu se lase dominat de circumstanțele timpului, ci să se conducă după legile binefăcătoare ale omului de elită.

El trebue să fie mereu un exemplu de rezistență la încercările comunismului de a schimba structura spirituală a neamului. El trebue să fie prezent în tot ce-i acțiune de luptă și de răsturnare a utopiei marxiste. El trebue să fie elementul de legătură între muncitorime și țărănime, întru consolidarea forțelor naționale anti-comuniste.

Pentru a deveni aceasta veriga esențială, capabilă de a-și lua răspunderea în fața istoriei și a înțelege care-i este menirea, studentul român va găsi în doctrina și principiile legionare tot ceea ce azi îi lipsește. Aprofundând trăirea legionară, spiritualismul, etica, concepția socială și concepția „omului nou”, dinamismul, realismul și scara de valori ce-i stau la temelie, studentul român va descoperi un nou univers de viață și realizări. În acest univers legionar își va putea contopi sufletul cu sufletul neamului, va înțelege ce este adevărata armonie socială și-și va putea realiza destinul de om liber.

Studenți români, rupeți vălul ce va ține sub minciuna marxistă. Reluați firul naționalismului românesc al marilor voștri înaintași. Pregătiți-vă pentru viitor în doctrina legionară. În ea veți găsi suflul marilor răspunderi și-al marilor biruinți.

Mişcarea Legionară de Rezistenţă

Iași, 24 octombrie 1974.

Citește și FRUNTAR
Comunicat N. 1
Comunicar N. 2
Comunicat N. 3
Comunicat N. 4

A.C. Cuza: „Definiția nației”

2012-02-07T13:14:00.000+02:00

Sursa: ac-cuza.info

Definiția nației, este baza necesară a doctrinei naționaliste. Această definiție poate fi sintetică sau analitică: după cum rezumăm, sau enumerăm elementele ei constitutive.

Definiția sintetică:

Nația este totalitatea indivizilor de acelaș sânge, vorbind aceiași limbă, cultivând acelaș pământ, și formând aceaș ființă, cu interese proprii, care în toate timpurile își afirmă naționalitatea sa, ca putere creiatoare a culturei umane în forme caracteristice.

Definiția analitică:

Nația este totalitatea indivizilor de acelaș sânge unificat, sau rasă, vorbind aceaș limbă cultivând acelaș pământ, și formând, prin coheziunea lor naturală, spontană, aceeaș ființă colectivă, cu economie și organe proprii, cari sunt clasele sociale și Statul, cu aceeaș istorie și tradiții, cu aceleaș interese proprii, prezente, și cu aceleaș aspirații de viitor, ființă care se păstrează din instinct, până ce ajunge la conștiința de sine și la voința de a fi, în întregime ea însăși, dar care, în toate timpurile își afirmă naționalitatea sa, a cărei expresie imediată este limba, religia, dreptul, arta, literatura, știința, divediind astfel că există o lege naturală a naționalităței, ca putere creiatoare a culturei umane, prin realizarea ideilor supreme ale omenirei – binele, adevărul, frumosul – în forme originale: naționale.

(„Poezii, epigrame, cugetări în proză” – de A.C. Cuza, ediția a III -a adăogită, Editura „Bucovina”, I.E. Toronțiu, București, 1939)

Mihai Razvan Ungureanu, prim-ministrul Guvernului de Ocupație Sionistă din România

2012-02-07T12:05:00.000+02:00

Numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcția de prim-ministru al României, un individ controversat și dubios, obedient evreimii internaționale, el însuși evreu și asupra căruia a fost lansată acuzația că ar fi chiar agent al Mossad, este o ieșire la suprafață a adevăraților guvernanți ai României: EVREIMEA INTERNAȚIONALĂ! De acum, nimeni (cu excepția sărmanilor oligofreni) nu mai are scuza că nu știe cine sunt cei ce sapă la temelia interesului românesc. Foarte posibil ca acțiunile de pedepsire a naționaliștilor români, mult cerute de cercurile extremiste ale evreilor emigrați din România, să fie concretizate de evreul care conduce acum guvernul României, Mihai Răzvan Ungureanu. Poate că astfel toate forțele naționaliste, naționaliști independenți, ong-uri și partide naționaliste vor strânge rândurile pentru a crea o adevărată REZISTENȚĂ NAȚIONALĂ.

(Să nu se amăgească cineva că USL ar avea o politică „mai românească”! Se schimbă doar indivizii, toți rămân obedienți intereselor marii finanțe internaționale (evreimii) și niciunul dintre aceste partide nu se abate de la liniile trasate de stăpânii lor din hrubele iudeo-francmasonice. Nu vom uita niciodată legile anti-naționaliste ale guvernului PSD-Adrian Năstase!...) / de Lupta NS

De interes:

Acuzatie exploziva: seful SIE, agent al unui serviciu secret strain

Mihai-Razvan Ungureanu: Antisemitismul nu va mai fi niciodata tolerat in Romania

Mutare servita in plic de SUA si Israel: seful SIE desemnat premier

De la sefia UTC, in capul diplomatiei romanesti si apoi al Serviciului de Informatii Externe

Dupa informatiile aparute in presa centrala, Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi. Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera viitorului secretar de stat, apoi sef al diplomatiei romanesti sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulata Politica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap. (vezi foto)
Ofiter de-al nostru sau de-al lor? Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din... presa. M.R. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, demisionatul Ungureanu parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data.Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles. L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.Ungureanu si Episodul japonez .Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu {tefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.

Sponsorii eminentului Mihai Razvan Ungureanu

Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic” S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug. Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.

Sursa: http://mariusmina.blogspot.com/2008/07/mihai-razvan-ungureanu-de-la-cc-utc-la.html

INVAZIA ISLAMICĂ: Mecca din Londra. Sute de musulmani se roagă pe o alee din centrul capitalei britanice

2012-02-05T13:02:00.000+02:00

Sute de musulmani au ales să se roage sub cerul liber, în apropierea unei moschei de pe o străduţă lăturalnică din centrul Londrei, scrie The Daily Mail.

Moscheea ascunsă printre zgârâie-norii districtului financiar a început să fie tot mai frecventată de comunitatea musulmană, iar când încăperea lăcaşului de cult s-a dovedit neîncăpătoare, oamenii şi-au întins sajadah-ul (covoraşul de rugăciune n.r.) pe aleile înguste din faţă.

Moscheea este cel mai aporpiat lăcaş de cult pentru musulmanii care lucrează în centrul capitalei britanice. Vineri, circa 300 de persoane s-au alăturat rugăciunilor de la prânz, aşezându-se pe mai rânduri paralele, înghesuite printre maşinile parcate în zonă.

”Uneori, trecătorii rămân uimiţi când văd atât de mulţi oameni rugându-se împreună. Nu vezi aşa ceva în fiecare zi”, a povestit o persoană care a participat la rugăciuni. ”Nu ai găsi locul acesta decât dacă l-ai căuta, deşi este chiar în mijlocul districtului financiar”, a mai adăugat el.

http://www.gandul.info

Ziua Roșiei Montane

2012-02-05T12:30:00.001+02:00

Dragi prieteni ai Roşiei Montane,

pe 6 februarie se împlinesc 1881 ani de la prima atestare documentară a Roşiei Montane. Este un moment de sărbătoare, nu doar a unei istorii memorabile, ci mai ales a unei istorii meritate, pentru a cărei continuitate, fiecare dintre noi luptă în fiecare zi. În plus, ziua Roşiei Montane ne reaminteşte să fim mândri de identitatea noastră şi mai ales de înţelepciunea de care dau dovadă cei ce o preţuiesc. În ultimii 10 ani, Roşia Montană s-a transformat din simbolul cărţilor de istorie, în simbolul libertăţii generaţiei noastre.

Astfel că în acest al 1881-lea an al existenţei sale, te invităm să spunem împreună La Mulţi Ani!

La ceas aniversar fiecărui sărbătorit se obişnuieşte să-i fie oferit un dar. Pentru Roşia Montană cel mai de preţ cadou ar fi includerea sa în patrimoniul UNESCO, astfel încât şi generaţiile viitoare să se poată mândri cu ea precum noi astăzi. 7 km de galerii romane şi pre-romane, 80 km de galerii medievale şi de epocă modernă, un mic târg păstrat exemplar şi tăbliţele cerate – izvorul dreptului roman, ne determină să cerem, o dată în plus Ministrului Culturii să nu mutileze patrimoniul nostru cultural unic în lume.

Luni, 6 februarie se desfăşoară evenimente ce reunesc proiecţii de filme documentare, dezbateri, expoziţii şi concerte atât în Roşia Montană, cât şi în Bucureşti, Cluj Napoca, Iaşi, Timişoara, Constanţa, Arad, Braşov, Sibiu, Chişinău şi Berlin.

Intrarea la evenimente este liberă. Programul detaliat poate fi consultat la adresa: www.ziuarosieimontane.ro

Occupy South African Embassies, March 15, 2012

2012-02-04T22:03:00.000+02:00

Naționaliștii Autonomi: „STOP GENOCIDULUI BURILOR!”

Generația cu cheia de gât - Paul Dicu

2012-02-04T19:08:00.000+02:00

Paul Dicu, un sportiv absolut excepțional, la emisiunea "Generația cu cheia de gât" realizată de Sanda Nicola și difuzată pe B1TV.

Descoperire istorică în Marea Neagră: Petrom şi Exxon au găsit gaze în perimetrul Neptun. (Nu vă bucurați, ele îi vor face și mai bogați pe „investitorii” străini!)

2012-02-03T23:02:00.000+02:00

Poziţia Naţionaliştilor Autonomi referitoare la înstrăinarea rezervelor naturale ale subsolului românesc şi a terenurilor agricole

Prima sondă săpată în perimetrul Neptun din Marea Neagră de către gigantul american ExxonMobil şi compania românească Petrom a indicat prezenţa unor zăcăminte de gaze naturale, potrivit unui comunicat comun al celor două companii.

Oficialii companiilor susţin însă că este prea devreme pentru a se preciza dacă aceste zăcăminte sunt sau nu comerciale.

O delegaţie a Exxon şi Petrom a fost primită astăzi la Cotroceni de preşedintele Traian Băsescu. Acesta le-a spus investitorilor (sic!) că noile descoperiri sunt importante, în contextul în care acum România este nevoită să suplimenteze importurile de gaze din Rusia, din cauza gerului, la preţuri foarte mari.

Premieră absolută pentru sectorul petrolier românesc

Aceasta este o premieră absolută pentru sectorul petrolier românesc, întrucât, până acum, forajul pe platoul continental s-a făcut doar la adâncimi mici, de câteva zeci de metri, iar acum este vorba de o adâncime de apei de aproximativ 1.000 de metri.

Sonda Domino 1 este situată la 170 de kilometri de ţărm. Se estimează că adâncimea sondei va fi de peste 3.000 de metri sub nivelul mării.

Forajul va fi executat de către vasul ultramodern de clasă mondială Deepwater Champion, care a sosit recent în apele româneşti special pentru acest proiect, după finalizarea programului de foraj derulat de Exxon în apele turceşti.

Investiţii de un milion de dolari pe zi

Potrivit unor declaraţii din această vară ale reprezentanţilor Exxon, în faza de explorare costurile companiilor vor fi de circa un milion de dolari pe zi. Dacă vor descoperi petrol şi gaze în acest perimetru, etapa de dezvoltare şi producţie va necesita investiţii între 3 şi 10 miliarde de dolari.

Operaţiunile de foraj sunt estimate să dureze circa 90 de zile, perioadă în care Exxon şi Petrom ar trebui să ştie dacă în acel perimetru se găsesc zăcăminte comerciale de hidrocarburi. Dacă se va confirma o descoperire comercială, dezvoltarea ulterioară a perimetrului Neptun va avea un impact industrial, social şi economic pozitiv semnificativ asupra României, mai spun petroliştii.

http://www.adevarul.ro/financiar/Petrom_si_ExxonMobil_au_gasit_gaze_naturale_in_perimetrul_Neptun_din_Marea_Neagra_0_639536555.html